Sub cerul liber


Dragoș Preutescu: Ștefan, ajungem de fiecare dată la aceeași temă care ne pasionează și anume rolul naturii în viața noastră. De această dată am ales să povestim despre o carte recent apărută la Editura Publica, Sub cerul liber. Ghid practic despre cum să trăiești în natură de soții Markus și Frida Torgerby. Ceea ce vreau să remarc de la bun început și care are legătură cu alegerea noastră, este că mulți dintre noi rămân ancorați doar în pozele pe care le văd cu natura. Dacă este să exploreze, să comunice cu natura în vreun fel sau altul, lucrurile sunt mai nuanțate. De fapt, când ajungem să ne gândim mai profund la natură? Alegem în viață anumite momente pentru a descoperi natura, sau natura ne transmite semnale prin schimbările sale climatice? A devenit natura cu adevărat o provocare pentru noi sau nu mai avem timp să o ascultăm și să îi urmărim ciclurile?

Ștefan Apostol: Dragoș, îmi voi începe răspunsul meu cu un fragment din carte: „Să mă trezesc dimineață, după un somn adânc pe o piele de ren, simțindu-mi corpul cald și aerul rece de iarnă în obraji – parcă m-aș fi întors acasă. Totul era limpede. Să locuiesc în pădure venea cu o certitudine: căldura, mâncarea și toate celelalte lucruri pe care le primim de-a gata erau acum responsabilitatea mea. Asta m-a ajutat să conștientizez ce contează cu adevărat”. (pag 10)

Părerea mea este că ajungem să ne gândim mai profund la natură atunci când o lăsăm să intre în viețile noastre așa cum e ea, nu cum ne dorim noi să fie. Noi, oamenii, avem tendința de multe ori să controlăm totul. Sigur, nu e neapărat nevoie să ne mutăm în natură pentru a o înțelege, cu toate că am observat că din ce în ce mai multă lume alege să trăiască în pădure. E suficient să facem o drumeție la munte și să ne lăsăm răsfățați de elementele naturii: de soare, de ciripitul păsărilor, de ceața dimineții, de mirosul inconfundabil de rășină, de susurul cristalin al izvoarelor. Natura înseamnă viață. Prospețime. Claritate.

În ceea ce privește ideea că natura a devenit o provocare pentru omenire, aș spune că există două categorii de oameni. Pe de o parte, sunt cei care sunt pasionați de natură, care adoră să facă drumeții, să exploreze, să se lase purtați de magia ei. Pe de altă parte, sunt cei care spun că nu au timp, din diverse motive. Natura însă nu ține cont de lipsa noastră de timp. Ea își urmează cursul. Întrebarea este: cine pierde și cine câștigă? Oare nu pierdem noi, cei care ne afundăm câteodată mult prea mult în cotidian, uitând că nu pentru a ne speti în muncă am venit pe lume, ci pentru a ne bucura de creația lui Dumnezeu și pentru a ne umple sufletul cu frumos?

Dragoș Preutescu: Îi mai putem include aici și pe cei care vor să depășească greutățile vieții (anxietate, depresie, singurătate etc.) tot cu ajutorul naturii. Așa cum este și cazul autorului, Markus Torgeby, care este nevoit să renunțe la sportul de performanță după ce suferă de un traumatism la unul dintre picioare. Natura nu ține cont de nimic din ce suntem noi, pentru că ea își urmează cursul. Natura se deschide pentru noi, să învățăm și să ne educăm, cu atât mai mult în secolul XXI când am reușit să accelerăm schimbările climatice. Bine, nu spune nimeni că toți ar trebuie să redevenim oameni ai cavernelor, dar când spui că ești pasionat de natură, sigur ești capabil să uzi și să crești măcar o floare zi de zi. Dacă te înconjori de natură, nu riști nimic. Din acest motiv apreciez cărțile care ne fac să ne apropiem de natură, chiar și la nivel teoretic. Voiam să te întreb dacă abilitățile de a trăi în natură sunt necesare, sau pot fi învățate pe parcus. Natura îți poate fi un bun pedagog, dar te pune și la multe încercări.

Ștefan Apostol: Abilitățile de a trăi în natură pot fi învățate pe parcurs, însă eu cred că le și avem din naștere. Diferența față de băștinașii din Amazon sau din alte locuri de pe glob este că noi ni le pierdem pe parcurs, datorită mediului în care trăim. Gena însă există. Toți oamenii o au. Suntem pregătiți pentru supraviețuire, deși de multe ori spunem că nu. Însă, atunci când ne aflăm într-o situație limită, după ce depășim momentele de șoc realizăm că tot ce avem nevoie se află lângă noi. Intuiția și creativitatea lucrează. Aș adăuga și îndârjirea. Suntem capabili să ne făurim din bețe arme și unelte; din trunchiuri de copac putem realiza o plută.

Pe de altă parte, astăzi, în secolul XXI, putem învăța foarte ușor cum să ne descurcăm în natură, recurgând fie la ajutorul genului de carte despre care noi discutăm, fie la documentare văzute la TV, sau al articolelor citite pe internet. Orice sursă am alege să ne inspire, important este să punem în practică ceea ce învățăm.
Dragoș, autorul ne povestește la un moment dat în carte, (pag 43), despre frica de întuneric. Cum vezi tu această frică? Poate fi ea o piedică atunci când vrei să descoperi natura? Ți-a fost vreodată teamă să dormi sub cerul liber? Dacă nu, ce ți-a dat curaj să faci asta?

Dragoș Preutescu: Frica este o temă foarte bună atunci când o reperăm în natură. Tuturor ne este frică, mai ales când ne întâlnim cu incertitudinea, necunoscutul. Dar de ce este frica mai specială când ne raportăm la natură? Pentru că natura, oricum am gândi despre ea, sau oricum am observa natura, ea își urmează un drum distinct, foarte specific. Eu spun că frica este de o intensitate mai mare când intri într-un cartier rău famat, când mergi într-o metropolă, când dai un examen. Diferența este că natura oferă o spațialitate nemaipomenită, un peisaj pe care îl poți privi. Dar poate fi și o piedică frica atunci când vrei să descoperi natura. Un exemplu foarte elocvent în acest sens, este atunci când ne dorim să stabilim noi trasee în drumețiile pe munte. Recunosc, am cunoscut și eu această frică. Însă natura te încarcă cu o energie pozitivă, te face vigilent pentru că ai ce observa (de fapt, ești obligat să fii tot timpul cu antena de observație în mișcare), ești emoționat pentru că vei descoperi ceva. Nu mi-a fost teamă să dorm sub cerul liber, chiar a fost un moment eliberator, inspirațional. De aceea, mă gândesc cât de important este să îi apropiem pe copii de natură, exact așa cum face și autorul.

Ștefan Apostol: Sunt de acord cu tine. Când suntem în natură, trebuie să fim atenți la fiecare pas pe care îl facem, căci nu se știe peste ce sau peste cine vom da. Pe de altă parte însă, natura îți oferă acel ceva ce nu găsești în orașele mari: spațialitate, aer curat, peisaje care te încarcă pozitiv, cântecele păsărilor ce îți bucură sufletul. Toate aceste detalii îți stârnesc dorința de a descoperi și de a te descoperi. Am dormit și eu sub cerul liber, atât în oraș (nu în România), cât și în natură, și aș putea spune că nu mi-a fost deloc frică. Am simțit un soi de protecție pe care nu l-am simțit în orașele din România, inclusiv în orașul natal. Acolo unde am fost, cu oricine m-aș fi întâlnit, chiar dacă îmi impuneam un nivel minim spre mediu de precauție, mă simțeam total în apele mele. Mi se pare interesant asta.

În ceea ce privește apropierea celor mici de natură, și mie mi se pare important acest aspect. Copiii sunt atât de dornici să cunoască lucruri noi, să pună mâna pe pământ, să îl simtă, să se cațere în copaci. Trebuie doar să îi lăsăm să se dezvolte armonios și să îi ducem cât mai des în zone cu aer curat. Să îi învățăm despre animale, despre plante, despre rolul ecosistemului și impactul lui asupra noastră.

Dragoș Preutescu: Sub cerul liber este o foarte frumoasă lecție din care putem învăța. Inclusiv cei care nu sunt atât de pasionați de natură și nu cred în funcțiile ei pentru sănătatea noastră. Dacă este să mă iau după ultimile studii științifice, se poate observa că energia care vine de la natură (copaci, plante) este una vitală pentru noi și ar trebui să protejăm această „energie”. Natura își urmează ciclurile de milioane de ani, iar existența noastră a depins de ea. Dacă vom încerca să sabotăm ciclurile naturii, vom avea de pierdut.

Ștefan Apostol: Sub cerul liber este mai mult decat o lectie de viata, este asemeni unei invitații la vals, cel mai frumos vals din lume. Pădurea ți-e ringul de dans, păsările țin ritmul iar soarele ți-i partener. Acceptă invitația, îmbrățișează soarele și lasă-te purtat de dorurile pe care vântul domol ți le-a așternut în suflet. Nu vei regreta. Natura te așteaptă să o descoperi. Îndrăznește. Fii explorator. Bucură-te.

5 thoughts on “Sub cerul liber

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

Turisti incapatanati

Nu iti amintesti anii, doar calatoriile

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Fericirea dintr-o clipă

„Pământul n-are margini, nici cerurile prag” (Vasile Voiculescu)

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Turisti incapatanati

Nu iti amintesti anii, doar calatoriile

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Fericirea dintr-o clipă

„Pământul n-are margini, nici cerurile prag” (Vasile Voiculescu)

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

%d bloggers like this: