M-am trezit și am ieșit în sopru în răcoarea dimineții taman când se crăcăna de ziuă și lumina alunga ultimile umbre ale nopții. Miroase a iarbă și floare crescută în răcoarea nopții și a apă curgătoare proaspătă, a reavăn, aud cântând cocoșii din vecini și guguștiucii din teiul de peste drum. Din șaier săgeata către ograda largă rândunelele ciripind gălăgioase și vesele. Se cheamă, se adună și prin cântarea lor salută dimineața.
Doamne, m-ai învrednicit să mă ridic și în această dimineață, mi-ai dat puterea de a ma bucura de frumusețile dăruite nouă cu toată simțirea trupului și a sufletului meu.
Leave a Reply