Anii trec, chipul se schimbă, poate și caracterul, dar sufletul omului trebuie să rămână tânăr mereu și omenia să nu îl părăsească niciodată. Îmi doresc să îmbătrânesc frumos și să îmi rămână mintea limpede.
În casa bătrână a părinților mei, întotdeauna după ce nu au mai fost am intrat cu sfială, aproape ca în biserică. Nu am vrut să tulbur spiritele lor, să învălmășesc prea tare parfumul de lemn vechi, de busuioc. Aici e altfel Crăciunul, Sfintele Paști, aici ard mai bine lumânările. Aici clopotul are alt sunet. Aici sunt mai aproape de Dumnezeu, aici vin când simt că am nevoie de ajutor, când sunt trista sau bucuroasa, când vreau să-mi revăd copilăria mea fericită și pe părinții mei dragi…
Fericirea durează câteva clipe, dar este atât de intensă încât rămâne undeva în suflet pentru toată viața.
Știu că nimeni nu poate să oprească îmbătrânirea fizică, dar asta nu înseamnă că nu putem să fim tineri din punct de vedere psihologic și să mai lăsăm acel copil din noi să iasă la suprafață din când în când.
LikeLiked by 2 people
Ce frumos! De drag să-i tot citești gândurile…atât de minunat așternute de dânsa pe hârtia electronică. E un suflet cald… 🥰
Îți mulțumim, Ștefan că le dai mai departe pentru a împărtăți cu noi bucuria! 🙂
LikeLiked by 2 people
Cu drag, Cristina!😊 Intr-adevar. Gandurile doamnei sunt un balsam pentru suflet. O seara frumoasa sa ai! 🤗
LikeLiked by 3 people
Mulțumesc, Ștefan! La fel și tu! 🤗
LikeLiked by 1 person
Cu bucurie, Cristina! Multumesc! 🤗
LikeLiked by 1 person