O experiență inedită – fragment din “Pierdut și regăsit în călătoria inimii”

Înainte de a trece la o nouă etapă din viața mea, și anume școala generală, am încercat pe cât a fost posibil să am o copilărie fericită, în ciuda neadaptării mele la grădiniță. Mai bine spus, ai mei au încercat să facă asta. Îmi amintesc cu plăcere că bunicul meu mă lua de mână și mă ducea la gară să îmi arate trenurile. M-am îndrăgostit de aceste mașinării ce atunci mi se păreau a fi ceva ieșit din comun, pe loc. Ce forme! Ce culori! Câte butoane! Mare lucru tehnologia asta. Țin minte că odată am făcut și o mare năzbâtie. Vorba aceea: dacă-i copil să se joace, dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să citească.

M-am trezit într-o bună zi cu gândul că trebuie să fac un lucru: să văd și eu cum arată bordul unei locomotive, fie ea electrică sau diesel. Le-am spus bunicilor că merg să mă joc cu copiii și dus am fost. Nu la joacă, ci la gară. Ajuns acolo, am traversat mai multe linii de cale ferată și am ajuns în zona depoului de locomotive, acolo unde erau câteva dintre locomotive retrase spre verificare sau scoase din uz. După ce m-am uitat în toate direcțiile să văd dacă nu cumva sunt văzut de către vreu angajat CFR, m-am urcat într-o locomotivă pe care o ochisem eu. Una diesel. Mi-aș fi dorit electrică să fie, dar de. E bine și așa. Vorba aceea:  nu-i după cum gândește omul, ci-i după cum vrea Domnul. Deși arăta vai și amar, ruginită, cu geamurile sparte, ba chiar și cu ușa de intrare în cabină scoasă, bordul arăta în mare fel. Când m-am văzut acolo, m-a încercat o senzație așa de plăcută de reușită încât, preț de câteva clipe am crezut că sunt căpitan la manșa unui avion de linie. Am început să apăs pe fiecare buton, am tras de toate manetele posibile.

La un moment dat, cum mă jucam eu de-a mecanicul, aud un huruit zdravăn. Am crezut că am pornit motorul. Ups! E groasă rău, boss! Șterge-o că o pățești azi! mi-am zis în gândul meu. Am sărit din locomotivă și nu m-am oprit din alergat până când am ajuns acasă. M-am spălat pe mâini cu ce am găsit la îndemână: spirt, benzină, săpun, fiind plin de funingine și praf și toată ziulica m-am purtat ca un copil foarte cuminte. Neașteptat de cuminte. Din ziua aceea nu am mai avut curajul să fac așa grozăvii, dar nu se știe niciodată.

Bună dimineața tuturor! O zi minunată vă doresc și o săptămână plină de frumos!