
Când eram copil, bunicii mei locuiau pe strada 9 mai. Cum mergi spre gară, pe stânga începe o străduță unde era o brutărie cu un miros care-mi urmărește visele cele mai adânci și acum, la maturitate. Mă trimiteau după pâine mereu și de cele mai multe ori mergeam direct la brutărie și apoi acasă. Însă de câteva ori m-am plimbat teleleu pe străzile cu asfalt cald și case colorate cu ochi de pisică. Odată am luat painea, am mai luat o jumătate de franzelă pentru că îmi mai rămăseseră bani și am dat s-o iau înapoi spre casă, dar mi-a făcut cu ochiul o stradă de vizavi. Aceasta șerpuia în sus și nu știam către destinație poate să ducă.
Am trecut drumul fără să mă asigur și am inceput să merg pe strada din piatră cubică. Pe drum am văzut câteva felinare stinse ici-colo, ghivece cu flori la geamurile de pe care se cojea vopseaua, precum și câțiva copii care se jucau cu mingea. Am ajuns într-un fel de intersecție. Casele arătau diferit față de cele de pe strada bunicilor mei și întregul cartier era clar trecut de prima tinerețe. Casele aveau arcade ciudate și păreau a fi din cu totul altă poveste. În mijloc era o ciușmea în jurul căreia alergau niște copii care se udau cu sticle de apă găurite. Știam că pe aici există o piață, îmi zisese bunicul meu. L-am întrebat mai târziu dacă aceea e și mi-a zis că da. Era Piața Aurarilor, casele purtau urmele barocului, iar ciușmeaua fusese o fântână splendidă prin secolul al XV-lea.
Curios este că nici măcar unii sibieni nu sunt în stare să o localizeze precis. Ciușmeaua au făcut-o calfele călătoare în 2007. Se numește Piața Aurarilor pentru că breasla de meșteri aurari aveau atelierele în zona asta și unii chiar locuiau aici. De-a lungul vremii piața a purtat mai multe nume: Beym Fingerlingsprunn în 1496, Unter der Fingerlingsstreppen în 1637, Fingerlingsplatz în 1872, I.C Frimu în 1947. Din 1970 piața poartă numele de Aurarilor. Dacă treci de ciușmea se văd niște scări în dreapta, iar dacă urci pe ele ajungi în Piața Mică, de unde drumul spre casa bunicilor mei îmi e cunoscut.
Este o poveste fascinantă.
Țara noastră este plină de locuri frumoase. Unele sunt chiar unicate în lume.
LikeLiked by 2 people
Multumesc mult, Georgiana, pentru apreciere.
Intr-adevar, avem o mulțime de locuri minunate în tara noastră, care abia așteaptă sa ne surprindă cu frumusețea, simplitatea și povestea lor.
O zi superba sa ai!
LikeLiked by 2 people