Sibiu. Jurnal de călătorie III


Buna dimineața, suflet drag! Este ora 4 a.m. Aseară mi-am pus ceasul să sune la această ora timpurie, după ce încercasem și în prima zi, dar fără izbândă. Știți voi cum e cu lenea de dimineață. Câteodată te ține mai mult pe meleagurile viselor și ale pernelor pufoase. De când am venit aici, mi-am dorit să asist la un răsărit de soare. Atât de drag îmi e răsăritul! Atât de fericit sunt când văd apusul! Oare cum ar fi ca noi, oamenii, să fim o rază de soare ce îmbracă pădurile tainice și casele zi de zi în straie de sărbătoare? Oare cum ar fi să fim lumină caldă, călăuzitoare, mângâietoare? Frumos ar fi. Suntem toate acestea de fapt. Purtăm soarele în inima noastră. Oricâte furtuni ar veni, oricâte fulgere ar brăzda cerul nostru interior, trebuie să știm că soarele o să apară din nou și ne va dărui și mai multă strălucire. O vorbă din folclor spune că ochii ne sunt oglinda inimii. Sunt sigur că e adevărat. Ceea ce vedem este imaginea pe care o avem întipărită în inima noastră. Este chemarea ce o auzim în clipele de taină, atunci când ne rugăm.

Orbecăind prin întuneric pentru a nu-l trezi pe prietenul meu Carl, reușesc cu chiu cu vai să mă îmbrac, să mănânc ceva pe fugă și să verific dacă nu cumva mi-am uitat ceva. Totul e bine, așa că baiete, haidem! Închid ușa camerei cât de încet pot eu și, tiptil-tiptil, mă furișez afară din hostel. Văzându-mă în lumina felinarelor ce scaldă într-un mod atât de feeric Pasajul Scărilor, am inspirat adânc și, cu ochii închiși, punându-mi o mână pe zid, am mers așa către ieșirea din pasaj, mângâind peretele. Tare mult mi-ar plăcea să aud poveștile care s-au scris aici, în Pasajul Scărilor.

Ajung în Piața Mare foarte repede, exact în momentul în care cerul începe să prindă culoare și să se trezească din somnul cel dulce. Mi se pare un spectacol de-a dreptul fascinant să urmărești cum culorile cerului se schimbă: de la purpuriu la cel mai frumos albastru pe care ni-l putem imagina. Dragi prieteni, cred ca aceste imagini nu mai au nevoie de nici un cuvânt în plus. Să ne bucurăm împreună.

Se face de ziuă bine. Nici n-am băgat de seamă când a trecut timpul așa de repede. Deși m-am trezit atât de devreme, deloc nu simt oboseală. Cum aș putea, când atât de multă frumusețe mă înconjoară? Obosit nu sunt, dar setea și foamea au cam pus stăpânire pe stomăcel. Astfel că mi-am strâns aparatul foto și m-am îndreptat spre hostel. Acum se petrece un moment amuzant. Este a treia zi de când mă aflu la Sibiu și eu tot n-am învățat drumul către cazare. Tot timpul mă rătăcesc și am nevoie de aplicația GPS. Ce ți-e și cu orientarea asta. Să zicem că am o scuză, m-am trezit super de dimineață azi. Iertare. Nu mai fac. Promit.😃

Servesc eu ce servesc acolo, îmi astâmpăr setea și mă pun în pat, cu gândul să dorm. Dar credeți că am reușit? Piticii sau mișcoricii, cum vreți voi să le spuneți, s-au pus pe treabă și nu m-au lăsat să stau nici zece minute. Văzând așa, am băut câteva gâturi de apă, mi-am luat aparatul foto și m-am dus la Catedrala Sfânta Treime. Aici am asistat puțin la slujba de dimineață, o slujbă emoționantă. Simt că noi binecuvântări poposesc în sufletul meu și că iertarea, recunoștința și mângâierea divina aduc ființei mele blândețe, întărire în credință și bucurie deplină. Doamne, cât de mult mi-aș dori o îmbrățișare! Cât de mult mi-aș dori să împărtășesc ceea ce simt, nu pe messenger sau la telefon, ci față în față. Acest lucru nu se întâmplă încă, deși mi-aș dori din tot sufletul. Cu siguranță va veni acest moment cât de curând și eu voi fi cel mai fericit om din lume.

De la catedrală, pașii mei se îndreaptă către gară. Fiind ultima mea zi aici la Sibiu, îmi doresc ca aceasta să fie una aparte. Urmează să merg în stațiunea Păltiniș, stațiune situată nu foarte departe de oraș și să purced într-o drumeție care se anunță a fi una deosebită.

Pe drumuri de munte. Final de aventură

Ajung cu bine în stațiune, cobor din autobuz și, după ce găsesc un traseu care să îmi permită să îl străbat în tihnă, fără teama că aș putea pierde autobuzul de întoarcere în oraș, mă pornesc. Sunt din nou pe drumuri de munte. Ce moment special! E prima oară când străbat singur potecile din 2011, de când am suferit accidentul din Norvegia și doar a doua oară de la nefericitul incident, prima oară fiind în urmă cu doi ani, alături de o prietenă care m-a reinițiat în tainele drumețiilor. Prietena mea mi-a dat încredere și curaj în capacitățile mele fizice. Gândindu-mă la aceste lucruri, îmi amintesc de incredibila luptă pe care am dus-o pentru fiecare centimetru din corp. Îmi amintesc de fiecare zi în care nădăjduiam că mâine va fi mai bine ca ieri și că suferința mi se va ameliora. De momentele în care mă agățam de orice element din cameră, fie ele icoane, fotografii, cărți poștale sau tablouri, doar să găsesc ceva care să îmi dea putere să ies din starea de neputință ce îmi dădea impresia că mă gâtuie și că n-am nici o scăpare. E prea mult. Nu mai pot. Amintirile acestea mă copleșesc. Mă așez pe o piatră acoperită cu mușchi situată în preajma unui izvor al cărui susur cristalin îmi crează o stare extraordinară de bine, de pace. Plâng. Nu, nu sunt lacrimi amare. Sunt lacrimi de biruință. De recunoștință. De eliberare. De întoarcere la mine. De iubire pentru copilul interior, care pe zi ce trece primește din ce în ce mai multă iubire.

Merg înainte, dând slavă bunului Dumnezeu pentru frumosul ce îmi stă înaintea ochilor. Covoare de mușchi împodobesc cărarea pe care merg. Soarele se joacă printre brazi și, din când în când, razele sale aurii ajung pe chipul meu, luminându-l și mângâindu-l. De pretutindeni se aud glasurile păsărilor, acești îngeri ai pădurilor. Simt că acum se scrie o nouă poveste în cartea vieții mele. O poveste despre acceptare, despre biruință. Mi-e atât de bine, mă simt înveșmântat în straie noi, de iubire, de recunoștință, de alinare. Sunt bucuros. Sunt fericit. Aici, în sânul naturii, un suflet își continuă drumul către Acasa, către inima sa. Cu credință, cu încredere și cu capul sus. Fiecare pas pe care îl fac, fiecare conștientizare pe care o am, duce la o nouă descoperire de sine.

Dragi prieteni, așa se încheie călătoria mea la Sibiu. Am venit aici cu gândul să reușesc să mă reîntorc la mine și am reușit. Poveștile despre oraș pe care le-am auzit stand de vorba cu doamna de la Turnul Sfatului, dialogurile pe care le-am avut, (pe lânga Carl, am mai cunoscut turiști cu povești super interesante), călătoria pe munte, toate acestea m-au împlinit, mi-au întărit încrederea în mine, mi-au dăruit liniște și speranță într-un prezent frumos, trăit cu bucurie în suflet.

4 thoughts on “Sibiu. Jurnal de călătorie III

Add yours

  1. Vaaai, Ștefan că parcă mai tare îmi stârnești dorința de a merge la Sibiu cât de curând. ☺️
    Merci fain de povestea fascinantă de pe meleaguri Sibiene.! O săptămână frumoasă îți doresc !!!

    Liked by 1 person

    1. Multumesc, Stefan! A fost o calatorie cu adevarat magica si abia astept sa mergem si impreuna. Nu stiu cand exact, dar se va intampla cu siguranta 😉. O saptamana frumoasa si tie!

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

%d bloggers like this: