Sibiu. Jurnal de călătorie II


Muzeul Astra. Paradisul tradițiilor românești

Bună dimineața, suflet frumos! O drăguță păsărică ce s-a așezat pe pervazul ferestrei îmi da deșteptarea. Pe cât de mohorâtă pare a fi vremea astăzi, pe atât de multă bucurie și entuziasm sălășluiește în sufletul meu. După lunga călătorie de ieri de acasă până aici, cu tot ce am trăit, cu tot ce am simțit, după primii pași făcuți prin acest oraș minunat, eliberarea de sutele de gânduri ce mă măcinau legate de cea de-a doua carte, de lansări și de alte lucruri s-a produs. Am reușit să mă reconectez cu mine însumi și e tare bine. De acum voi face tot ce îmi stă în putință să nu mai uit de mine. Că de nu, vai de capul meu a fi!

Astăzi mi-am propus să vizitez Muzeul Astra. Loc ideal pentru păstrarea spiritului românesc autentic, muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului este aşezat într-un adevărat paradis, în rezervaţia naturală „Dumbrava Sibiului”. Dispunând de un lac şi de peste zece kilometri de alei, muzeul prilejuieşte plimbări de tot felul, de la clasicul mers pe jos, până la un scurt tur cu trăsura, cu sania sau cu barca. Vegetaţia luxuriantă îi ajută pe oameni să respire aer curat, dar şi să ignore pentru câteva minute sau ore agitaţia obişnuită a oraşului. O vizită la muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului are şi această caracteristică de a te face să uiţi cu uşurinţă de problemele zilnice, transpunându-te într-o lume diferită, cu care înveţi treptat să comunici. Este o lume creată demult, de secole, în decursul unei istorii în care românii şi-au creat un spaţiu al lor, care să-i deosebească de alţii, făcându-i să se simtă unici, creativi, conferindu-le un sentiment al statorniciei şi ajutându-i să reziste în faţa celor care au vrut să-i schimbe, într-un fel sau altul.

Muzeul Astra

Zis și făcut. Îmbuc ceva, setez aplicația GPS și pornesc. Deși muzeul se află la aproape 7 km distanță de hostel, îmi doresc să merg pe jos și să revin înapoi tot pe jos. Vreau să mă bucur pe deplin de această călătorie la Sibiu și cum pot face asta mai bine decât explorând orașul la pas, admirând priveliștile, inspirând aerul curat și observând oamenii care trec pe lângă mine. La ceasul acesta al dimineții, orașul e aproape pustiu. Când și când zăresc pe cineva plimbându-se cu câinele, alergând sau pedalând. Ajung la un moment dat în Parcul Astra, cel mai mare parc în care am fost vreodată până astăzi. Clădirile și mașinile sunt înlocuite de alei pitorești și de pădure. Aici e o altfel de lume. Aerul e diferit. Aici simți că natura te învăluie cu mrejele ei fascinante și nu te lasă să îți zboare gândurile cine știe pe unde. Te menține atent și nu-ți dă voie să te plicitisești, nici măcar o secundă. Florile, iarba, păsările, vântul care astăzi bate destul de tare, copacii, toate aceste elemente contribuie la starea de bine, de liniște, de pace și de armonie cu tine însuți.

Muzeul Astra

Ajung la muzeu. Plătesc biletul și aventura mea poate începe. Încă de la primele gospodării văzute, mi-am dat seama că mă aflu într-o altă lume. Am simțit nu doar că pășesc pe tărâmul fascinant și sacru al satului românesc, ci și că natura, creația bunului Dumnezeu, desăvârșește acest tablou unic. La un moment dat mă pomenesc în fața unei gospodării din satul Marginea, Bucovina. Cum am citit numele satului, pe loc mi s-au înmuiat picioarele și șiroaie de lacrimi au început a curge pe obrajii mei. Mi-am amintit de experiența de la Vama, de tot ceea ce am trăit acolo, de oamenii frumoși cu care am discutat, de rugăciunile pe care cu recunoștinta le-am înălțat către bunul Dumnezeu. Mi-am amintit și de experiența de la Muzeul Satului din Suceava. Alt moment neprețuit și drag inimii. Stăteam la porțile de lemn ale casei aceleia și nu aveam curaj să intru. Am îngenuncheat, am închis ochii și am inspirat adânc. Deodată nu mai eram aici. Mă aflam în desișul pădurii, înconjurat de păsările cerului. Acestea îmi spuneau cu blândețe cuvinte de mângâiere. Nu înțelegeam graiul lor, dar simțeam sensul gândurilor până în adâncul ființei mele. Sufletul meu vibra. Am deschis ochii. Raze de soare îmi mângâiau obrajii și păsările cântau imnuri de slavă. Parcă întreaga natură mă invita să intru în curtea casei aceleia. Zicând un Doamne ajută, am intrat. N-aș putea să descriu în cuvinte ceea ce am simțit vizitând acea gospodărie. Pot spune doar atât: între mine și Bucovina s-a format o legătură specială.

Gospodărie de olar din Marginea

Mi-am continuat călătoria, vizitând gospodării, biserici și anexe din diverse zone etnografice ale țării noastre: Maramureș, Bucovina, Timișoara, Cluj, Sibiu, Dobrogea, Vâlcea și altele. Am fost impresionat ceea ce am văzut. Atât de conservarea perfectă a caselor, cât și a diferitelor unelte și anexe gospodărești, cum ar fi vâltoarea, șezătorea, fântâni de diferite tipuri și dimensiuni. Un alt lucru ce mi-a plăcut e că în unele gospodării ai impresia că trăiește cineva, întrucât putem găsi animale domestice: găini, gâște, rațe, chiar și oi, care abia așteaptă sa fie mângâiate. Mi-am petrecut patru ore în acest muzeu frumos. Patru ore de cultură, de conectare cu sufletul meu și cu natura. Patru ore în care m-am întors la origini și am străbătut ulițele satului nostru drag. Muzeul Astra este cu adevărat un paradis al tradițiilor românești.

Turnul Sfatului. Ghid pentru o zi

După ce am servit masă de prânz la un restaurant situat lângă muzeu, un restaurant cu specific american, încetișor m-am întors către hostel. Eram epuizat. Căldura devenise sufocantă și mai frumos, simpatica mea aplicație GPS dădea eroare, așa cum se comportase ieri. Urât din partea ei. M-am gândit s-o pedepsesc nițel, asa că am pus-o să stea la colț. Păi ce, e după capul ei? 😀 Am instalat altă aplicație pe telefon, Sygic și astfel am reușit să ajung și eu acasă. M-am odihnit puțin și am ieșit din nou. Pentru prima oară de cand am sosit în Sibiu am făcut cunoștință cu Piața Mare, probabil atracția principală din orașul vechi Aici au loc majoritatea evenimentelor culturale. Ajuns aici, după ce mi-am clătit un pic ochii uitându-mă la copiii care se jucau cu fântânile arteziene din piață, m-am îndreptat înspre Turnul Sfatului. Profitând de faptul că nu aveam voie să urcăm cele șapte etaje ale turnului pentru a admira orașul de sus decât cinci persoane, am discutat puțin cu tânăra care vindea bilete. I-am vorbit despre mine, despre aventurile mele, despre carte, despre poznele pe care le mai comit câteodată, despre turismul pe timp de pandemie și în sfârșit, am ajuns să discutăm și despre motivul pentru care am ajuns la Sibiu. Fiind curios din fire, am rugat-o pe tânără să îmi povestească câte ceva despre principalele obiective din oraș. Ca un elev silitor, mi-am luat notițe. Aceste notițe, dragii mei cititori, se vor transforma în povești pe care abia aștept să vi le împărtășesc în articolele viitoare. M-am gândit să le dau o notă de originalitate. Revenind la povestea mea, am urcat scările în spirală ce duceau până la ultimul etaj și m-am bucurat de peisajul sublim pe care îl aveam înaintea ochilor. De aici de sus, Sibiul pare o caracatiță ce și-a întins tentaculele ei mari și puternice peste lume.

Sibiul văzut din Turnul Sfatului

M-am întors la hostel. În timp ce mă dezechipam și mă pregăteam de culcare, in cameră a pătruns un tânăr a cărei prezență mi-a risipit toată oboseala. Avea ceva special acest băiat. Poate zâmbetul larg, poate inocența ce i se citea în privire. Ne-am salutat bărbătește și ne-am pus pe discutat. Tânărul, Carl pe numele său, venea din Germania și își dorea să efectueze un traseu extrem de curajos, singur: să meargă pe creasta Făgărașului. Mi-a plăcut ambiția și determinarea lui. I-am dat câteva indicații din ce mai cunoșteam de la ghizii montani cu care mai discutasem în anii precedenți, după care m-am oferit, dacă tot petrecem timpul împreună, să îi fiu ghid în Sibiu. Nu știu de unde mi-a venit acest curaj. Eu niciodată nu am fost ghid pentru cineva, cu atât mai mult unui turist străin, într-un oraș străin. Poate că din pasiunea de a explora și din plăcerea de a descoperi oameni și locuri. Plus că ador comunicarea.

Zis și făcut. Ne-am plimbat prin Piața Mare, apoi prin cea Mică, i-am arătat Biserica Evanghelică și Podul Minciunilor, ne-am plimbat un pic pe una dintre zecile de străduțe înguste ce fac din Sibiu un oraș atât de atrăgător și în final ne-am recules în Catedrala Sfânta Treime. Carl a fost impresionat de ceea ce a văzut și întrebările lui, adesea încuietoare, dar interesante, mi-au stârnit imaginația și bucuria de a fi la momentul potrivit în locul potrivit. Iată, deși nu am avut șansa de a fi ghid turistic (sunt absolvent al Școlii de Ghizi), ceea ce fac în prezent, prin călătoriile mele, prin împărtășirea lor pe blog și pe Facebook, prin răspunsul la întrebările celor care își doresc să afle mai multe despre anumite locuri, mă ajută să ajung la un frumos nivel de împlinire sufletească.

Dupa o odihnă binemeritată, seara am mai făcut o plimbare, de unul singur de această dată, prin jurul celor două piețe.

Piața Mare la ceasul înserării

O zi excepțională se termină. Nu mi-aș fi dorit, aș fi vrut să continue într-u eternitate. Însă toate au un început și un sfârșit. Contează cu ce rămânem din experiențele pe care le trăim.

Va urma.

5 thoughts on “Sibiu. Jurnal de călătorie II

Add yours

    1. Super tare. Și eu, ma gândesc ca abia am început sa descopăr acest oraș și ca de acum inainte urmează noi și noi aventuri și mii de peripetii ce abia așteapta sa fie împărtășite.
      Multumesc, Stefan!
      O saptamana minunata sa ai.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

%d bloggers like this: