Sibiu. Jurnal de călătorie I


Au trecut 13 de ani de când împreună cu colegii mei de facultate străbăteam străduțele Sibiului și ne bucuram de momente de vis. Cât de dor mi-e de acele clipe! Doamne, parcă a trecut o veșnicie de atunci. Gândul la aceste amintiri mă copleșește. Îmi este dor de prietenii mei, tare dor. Mi-aș dori să îi revăd pe toți, să îi îmbrățișez și să depănăm amintiri. Cu siguranță se va întâmpla asta într-o zi. Așa îmi spune inima, iar inima întotdeauna are ultimul cuvânt. Cu bucurie în suflet îmi amintesc de gândul unei prietene care mi-a spus așa: ascultă-ți glasul inimii și ai încredere că Dumnezeu îți va pregăti calea după cum meriți. Când dorul îmbrățișează sufletul, ascultarea inimii devine dulce mângâiere. Dar ia, hai să începem a depăna firul poveștii noii mele aventuri.

Sunt din nou pe drumuri. Simt că am nevoie de o deconectare. De când am venit de la Suceava și de la Vama, tot am muncit din răsputeri. Citesc cu perserverență și cu voință despre obiceiuri pentru a doua mea carte, alcătuiesc conspecte. Timpul zboară cu o viteză mult prea mare și nu mă iartă. N-am știut în perioada aceasta ce înseamnă să te relaxezi, să asculți o muzică de suflet, să faci orice activitate care să îți aducă liniște și să te facă să te simți bine. Așa-i când ai o pasiune. Lupți pentru ea până în pânzele albe. Doar că uneori e bine să mai lași un pic din elan și să ai grijă de tine. Din nou la drum, așadar. Mă îndrept înspre Sibiu, unul dintre cele mai frumoase orașe medievale de la noi din țară. Mi-a fost destul de greu să aleg destinația, căci pe lângă Sibiu m-am mai gândit la Deva. Distanța până la Deva fiind uriașă, neexistând acolo nici hosteluri ieftine unde să mă cazez, am ales Sibiul de data asta. Privesc pe geamul autocarului soarele cum își aruncă una dupa alta săgețile sale aurite pe pământ, învăluind lumea într-o aură misterioasă. Mai interesant, ca și cum domnul sofer ar fi vorbind personal cu soarele înainte de a răsări, spectacolul este completat de o muzică vioaie și plăcută, country. Astfel, soarele și muzica își unesc destinele și îmi dăruiesc ceea ce căutam de atâta vreme: liniște sufletească.

E momentul să facem un popas. Acesta are loc undeva înainte de a străbate fascinantul Pas Oituz, pe malul râului cu același nume. Suntem anunțați că avem la dispoziție 30 de minute. Perfect, zic. Numai bine să îmi dezmorțesc picioarele. După câteva mișcări de încălzire, mă îndepărtez de grup și o iau agale pe malul râului. Sunetul cristalin al apei, aerul proaspăt venit din inima pădurii, foșnetul suav al copacilor, razele de soare care se joacă frumos cu puloverul meu de lână alb ca laptele, dându-i strălucire și creând din loc în loc pete de lumina aurie drăgălașe, toate aceste detalii contribuie la formarea unei clipe dragi inimii mele, o clipă transformată în recunoștință față de darul vieții.

Râul Oituz

Mergem mai departe. Ușor ușor, relieful se schimbă. Dealurile încep să facă loc fraților lor mai mari, împărații formelor de relief, așa cum mi-a zis un copil odată, munții. Muntele pentru mine este sacru. El reprezintă însăși viața. Cu toții avem un munte de urcat. Fiecare potecă străbătută, fiecare râu trecut, fiecare poienița atinsă, ne duce mai aproape de vârf. Cu credintă, cu stăruință, cu încredere și cu blândețe, vârful muntelui din sufletul nostru va fi cucerit. Și când va fi cucerit, viața noastră va căpăta un sens la care niciodată nu ne-am fi gândit că poate exista. Pentru că am înțeles cine suntem. Pentru că am înțeles care ni-i menirea pe această lume. Pentru că am înțeles că suntem picături de iubire ce au menirea de a sădi în sufletele semenilor noștri binele.

Munții cei cărunți mă privesc și se întreabă: măi, oare cine e acest tânăr fecior? O fi un cuceritor? Sau poate un nomad? Un suflet care își caută iertarea? Tare am vrea să știm. Cine are sufletul curat, îi bine venit. Potecile noastre l-or ghida, izvoarele i-or potoli setea, păsările i-or astâmpăra dorul de casă și i-o umple sufletul de drag. Urmărind și admirând semețele vârfuri ascunse printre norii joși, îmi aduc aminte de călătoria pe care am făcut-o în inima mea și câteva lacrimi mi se preling pe obraz. Doamne, îți mulțumesc din tot cugetul meu pentru că mi-ai dat puterea de a duce până la capăt cea mai profunda călătorie realizată vreodată! Sunt atât de recunoscător tuturor celor care m-au ajutat să ajung aici.

După nouă ore de călătorie, iată-mă la Sibiu. Pofta ce-am poftit. Îmi iau rămas bun de la domnul șofer, înșfac rucsacul, mi-l pun pe umeri și repejor mă îndrept înspre hostel. Pe drum îmi scot telefonul, setez aplicatia GPS pe adresa cu pricina și dă-i bătaie într-acolo. Dă-i bătaie cu gândul. Căci vorba aceea, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Aplicația nu voia să funcționeze. Pe ecranul telefonului îmi apăreau alternativ mesajele „GPS not found” și „Looking for GPS”. Eu mă uitam la aplicație, zicându-i câteva cuvinte de dulce, ea se uita la mine. Ne uitam unul la altul. Drăguț moment, ce să zic. Cu chiu cu vai am reușit să fac aplicația să funcționeze și hai și-om mere spre hostel.

Oboseala dispare ca prin vrajă. Nu îmi mai trebuie nici mâncare, nici apă, nimic Așa mi se întâmplă de fiecare dată când mă pomenesc într-un oraș nou. Curiozitatea, entuziasmul, plăcerea de a fi acolo, gândul că iată, noi peripeții mă așteaptă, toate aceste elemente constituie hrana mea. Zburd către hostel asemeni unui TGV. Pe drum întorc capul când în stânga, când în dreapta, vrând să culeg cât mai multe informații, să studiez terenul cum s-ar zice. Prima impresie despre Sibiu a fost că mă aflu într-un oraș modern și cochet, dar care și-a păstrat farmecul de odinioară. Clădirile vechi contrastează într-un mod plăcut cu cele noi, și asta pentru că nu le vei găsi unele lângă altele, ci separat. M-au atras străduțele pietruite și înguste. Îmi frec palmele de bucurie. Abia aștept să le străbat și să le las să mă conducă acolo unde or voi ele. Aceasta e plăcerea călătorului. Să ai curajul să te pierzi în locul în care ești. Să uiți de lumea ta și să ai încredere în lumea în care ești la momentul respectiv. Astfel, ceea ce vei experimenta va fi însutit mai minunat decât dacă îți planifici fiecare pas.

Biserica Evanghelică, străjuitoarea de veacuri a Sibiului

Aplicația GPS mă anunță că mă aproprii de cazare. Super, zic! Abia aștept să îmi las rucsacul, să mă schimb de haine (la ora la care am ajuns la Sibiu, pe la patru dupa-amiază, era o căldură infernală iar eu eram în blugi și în pulover, dimineață fiind rece), și să ies în explorare. Ajung într-un loc care m-a făcut să zic: WOW. Sunt în fața Pasajului Scărilor. Deodată parcă nu mai eram într-un oraș oarecare, ci parcă făcusem un salt peste timp și mă aflam într-un oraș aflat sub stăpânire romană. Zidurile înalte, arcadele care dădeau un aer boem spațiului aceluia, pietrele minuțios așezate pe stradă, toate acestea mă trimiteau cu gândul la vechiul Ierusalim. A fost necesar să aud câteva acorduri de vioară pentru a mă trezi din visare. Superbă zona, absolut minunată!

Ei și acum băiete, caută cazarea. Călăuzit de GPS, am traversat Pasajul Scărilor și am ajuns într-o piață frumoasă, în care clădirile vechi, de secol XV-XVI, făceau deliciul turiștilor aflați la terase. Hostelul meu nu era acolo. Am luat-o de la capăt. Aceeași situație. Hostelul meu era de negăsit. Deja obosisem. Văzând că nu reușesc să-i dau de capăt, am început să întreb lumea care stătea la terase dacă știe unde e hostelul. Pe sistem atâtea bordeie, atâtea obiceiuri, fiecare persoană întrebată îmi dădea un răspuns diferit. Până la urma am descoperit hostelul.

M-am schimbat de haine și am ieșit. Trebuia să servesc masa undeva și fiind obosit, nu mi-am mai bătut capul să caut una dintre cele două piețe, cele mai cunoscute din oraș, Piața Mare sau Piață Mică. Am revenit în piața unde fusesem în urmă cu scurt timp. M-am așezat la masă, am făcut semn ospătarului să vină. Acesta a sosit, însă, în loc să îmi dea un meniu din care să îmi aleg ceva de papa bun, studiind desigur și prețurile, individul îmi spune că îmi poate da ceva „local cuisine”. Accept propunerea, curios fiind în ce constă preparatul. Putea fi orice, numai lactate, orez și paste nu. Nu mă împac bine deloc cu ele. Vine preparatul. Surprize-surprize. Aveam în farfurie un local cuisine asiatic. Un pui la cuptor cu sos vinegreta și un imens bulgăre de orez pus pe centrul farfuriei aștepta să fie savurat. Vă imaginați reacția mea când am văzut orezul. Nu prea a fost bună. Dar cum eram lihnit de foame, am făcut abstracție de dânsul și am mâncat puiul. Bunicel. Termin, îl chem pe ospătar, plătesc și plec.

Pasajul Scărilor scăldat în lumina feerică a lămpilor

Mi-am terminat ziua cu o plimbare nocturnă făcută prin Pasajul Scărilor.

Va urma.

13 thoughts on “Sibiu. Jurnal de călătorie I

Add yours

    1. Ești din oraș?
      Poate ne vedem toți trei când stabilim sa venim la Sibiu. Ar fi frumos.
      O zi faina sa ai!

      Like

    2. Ha, ha, ha – asta e, și pandemia este vinovată pentru asta, pentru că eu trebuia deja să ajung în acest an măcar odată.. Ședere plăcută în Germania, Nea Ionică !!!

      Liked by 1 person

    3. Usurel Stefan, ce sedere ca eu aici locuiesc de vreo 30 de ani si daca nu se impute foarte tare situatia am de gand sa mor! Oricum sunt plin de chimicale si ar fi pacat sa poluez Romania!😉

      Liked by 1 person

    4. Ha, ha, ha, ha, ha 🤣🤣😅😅
      Vai ce m-am distrat !
      Aș vrea să te am de vecin să mă chimizez cu glumele matale 😃😃
      Sănătate multă vă doresc !!!

      Liked by 1 person

  1. Ar fi super tare sa facem asta!
    Poate la toamna. Chiar îmi doresc sa facem o calatorie impreuna.
    Ne gândim.
    Multumesc!
    O saptamana minunata și ție!

    Like

  2. Păi hai să facem o treabă.. Tu vi până în Alba Iulia iar de restul mă ocup eu cu mersul la Sibiu, pentru că și pentru mine este un oraș de suflet..
    O săptămână superbă îți doresc, Ștefan !!!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

%d bloggers like this: