Unde te duci?

Unde duci tu, draga mea potecă?

Spre ce tărâmuri îți îndrepți aripile?

Lasă-mă sa te urmez. Verdele tău smarald îmi aduce aminte că m-am născut pentru a mă hrăni cu seva vieții. De atât de multe ori am uitat asta! Dar tu, draga mea prietenă, nu ți-ai intors privirea spre alte zări și m-ai așteptat să revin la tine, știind că într-o zi mă voi întoarce și vom fi din nou împreună.

Pășesc pe pământul ars de soare, dar nu mi-e cald. Căci tu, cu drăgălașele fire de iarbă ce se ridică duios înspre cerul albastru și profund, arunci asupra picioarelor mele istovite dulcea umbră.

Acum știu. Acum știu că sunt pe cărarea ce duce către sufletul meu. Acolo este Acasă. Pas cu pas. Zi după zi. Răsărit după răsărit. Noapte de noapte. Întreaga viață.