Suceava. Jurnalul unei călătorii fascinante


Bună regăsire, prieteni dragi! Ce faceți, cum sunteți? Sper că vă bucurați de fiecare rază de soare alături de cei dragi vouă și că sunteți activi, așa cum știu că sunteți de obicei și cum vă șade bine. Săptămâna aceasta am făcut o călătorie până la Suceava. Îmi revine plăcerea de a vă prezenta un mic jurnal al acestei călătorii, o călătorie care deși a avut un scop profesional, s-a dovedit a fi una plină de evenimente ce mi-au bucurat sufletul.

Ziua I. Sosirea la Suceava. Să înceapă aventura!

Nici bine nu m-am cazat, că am și luat-o din loc. Fiind pentru prima oară în oraș, am avut nevoie de aplicația GPS pe care o am în telefon. Folosesc GPS MapFactor Navigator. V-o recomand tuturor. Este gratuită. Astfel, am setat aplicația pe Muzeul Satului, acolo unde aveam treabă, și dă-i bătaie. Am mers, și-am tot mers, până când am ajuns la presupusul loc al muzeului. Dar nu l-am găsit. Văzând așa, am prins a întreba pe trecători. Unii mi-au spus că muzeul este foarte departe și că fără mașină n-am nici o șansă să ajung, alții mi-au spus că e aproape și că îl voi găsi „în doi timpi și trei mișcări”, alții m-au îndrumat greșit. Varianta cu doi timpi și trei mișcări s-a dovedit a fi lozul câștigător, dar parțial, întrucât era vorba de o anexă a Muzeului Satului Bucovinean, Hanul Domnesc.

Sfios ca un copil, am intrat în curtea muzeului respectiv, încercând să găsesc pe cineva cu care să vorbesc. Nu era nimeni. Inima incepuse să mi-o cam ia razna. Eram obosit după drumul parcurs de la Iași, de mâncat mâncasem doar de dimineață. Eram și emoționat până-n gât, pentru că urma să am o întâlnire cu un simbol al Bucovinei. Până la urmă am reușit să găsesc pe cineva. Nu era doamna cu care trebuia să vorbesc, dar am fost pus în legătură telefonică cu dumneaei. Întâlnirea s-a amânat pentru a doua zi dimineață. Perfect, zic. Am la dispoziție întreaga după-amiază și seara pentru a mă odihni. Dar credeți că am făcut asta? Nu. Căci cum am ajuns la pensiune, m-am schimbat și fuga pe un traseu pe care îl ochisem studiind aplicația GPS.

Am ajuns pe Dealul Șeptilici. Aici am putut admira Valea Nordică a Sucevei, precum și ceea ce a mai rămas din ruinele cetății Scheia. Numită și Cetatea de Apus a Sucevei, aceasta este considerată sora mai mică a Cetății de Scaun și a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Petru II Mușat. M-am tolănit pe iarba deasă și parfumată și am stat așa minute în șir, contemplând și bucurându-mă de frumusețea momentului și a razelor de soare ce îmi mângâiau chipul. Păsările cântau, vântul adia blând și mângâia cu delicatețe florile câmpului. Un moment frumos, un moment ce astâmpără setea sufletului după liniște. M-am întors înapoi la pensiune și am trecut direct la culcare.

Ziua II. Muzeul Satului. Întâlnire de suflet. Ciclul vieții. Sfârșit

Cuprins de un entuziasm și de o energie fără margini, am pornit spre Muzeul Satului dis-de-dimineață. Doamna de la pensiune îmi spusese cu o zi înainte că se ajunge în direcția dorita de mine foarte ușor, prin pădure. Drumul este de vis.

Ajuns la Muzeul Satului, mă prezint în fața doamnei care vindea bilete la intrare, spun că am o întâlnire programată și, după câteva momente de așteptare, sunt chemat în cerdacul unei case vechi. Discuția cu doamna etnolog a fost o adevărată încântare. Am primit multă încredere pentru ceea ce vreau sa realizez, m-am bucurat de un sprijin sincer, dăruit din toată inima. De asemenea, mi s-au oferit și câteva materiale. (Discuția a fost despre a doua mea carte, o carte care are ca temă tradițiile din Bucovina văzute prin ochii mei și prin poveștile de viață pe care le voi asculta). Mi-am luat rămas bun de la doamna etnolog, mulțumindu-i pentru generozitate și amabilitate și, la recomandarea dânsei, am purces într-un tur al muzeului.

Mi-a plăcut tot ce am văzut. Fiecare casă avea particularitățile ei. În unele locuințe am putut vedea punerea în scenă a unor momente din viața omului (înmormântarea-bocitoarele, căsătoria, cântecul de leagăn), în altele am putut admira frumusețea portului popular din Bucovina, precum și diverse accesorii ce se întâlnesc prin gospodăriile oamenilor (laiță, ștergar, fus, sobă, etc).

Biserica de lemn cu hramul „Inaltarea Domnului” din Vama (replică)

La un moment dat am ajuns în fața replicii unei biserici. Este vorba despre replica bisericii cu hramul “Înălțarea Domnului” din Vama. Când am citit denumirea așezământului monahal și de unde provine acesta, pe loc mi s-au înmuiat picioarele și șiroaie de lacrimi au început să curgă pe obrajii mei. Mi-am amintit de momentele de final ale călătoriei de la Vama de anul trecut, atunci când mi-am scris ultimele gânduri în carte. Mi-am amintit de rugăciunile de mulțumire pe care le-am înălțat înspre ceruri, de câtă recunoștință purtam în suflet pentru că am reușit să închei o călătorie extraordinară, plină de atât de multă încărcătură spirituală și emoțională. M-am așezat pe o laiță ce era acoperită cu o frumoasă cuvertură de lână albă și am lăsat starea de bine ce o simțeam și blândețea să mă îmbrățișeze.

Am plecat de la muzeu cu inima sus și cu un sentiment profund de bine, de eliberare, de mângâiere și iubire. Pe drumul către pensiune, cu greu am reușit să îmi stăpânesc lacrimile. Îmi doream atât de mult să mă întâlnesc cu orice suflet, să îl îmbrățișez și să îi povestesc ceea ce simt! Nu știam cum să fac asta, pentru că mă gândeam că trebuie să-mi spun povestea vieții celor care n-o cunosc și sunt atât de multe detalii ce merită împărtășite. Însă bunul Dumnezeu a avut grijă de asta.

În curtea bisericii cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul

Ajuns înapoi la pensiune, în loc să intru și să mă odihnesc, am decis să merg puțin la biserică. Nu departe de pensiune se află biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul. Am intrat în curte, am pătruns în intimitatea și liniștea bisericii. Când am ieșit, în curte pe o bancă am văzut stând un domn în vârstă. Luminozitatea chipului, zâmbetul curat și ochii blânzi asemeni unui miel îi spuneau povestea de viață. L-am salutat pe domn și m-am așezat lângă dânsul. Domnul mi-a răspuns la salut cu “Doamne ajută” și, fără să mă întrebe de unde vin, sau cu ce gânduri pe aici, îmi glăsuiește așa: poartă biserica în suflet și Dumnezeu îți va îmbrățișa inima. Asculta glasul celui Prea Inalt și mila Domnului se va coborî peste tine.

Auzind aceste cuvinte, gradul de sensibilitate pe care îl aveam a crescut și mai mult. Bucovina mea dragă, ce oameni frumoși ai ales să viețuiască între hotarele tale! Câtă generozitate, empatie, credință și blândețe ai așternut în sufletele celor care te fac atât de mândră. Fi binecuvântată!

Ciclul vieții

În seara zilei în care am ajuns la Suceava, m-am dus să văd unde e Muzeul Satului. Nu mai puteam de curiozitate. Imediat ce am început să merg pe drumul respectiv, am asistat la tăierea unei găini. Bine, zic în gândul meu. Asta îi e soarta, mergem înainte. Când m-am întors, capul păsării era tot acolo. Ok, poate s-o fi luat fetele cu treaba și o fi uitat să arunce capul la gunoi. Vine a doua zi. Capul tot acolo era. Mi-am continuat drumul spre Muzeul Satului și, la întoarcere, am văzut-o pe copila care a tăiat pasărea și am întrebat-o de ce nu aruncă capul la gunoi. Răspunsul fetei a fost demn de tot ceea ce înseamnă Bucovina tradițională, cu simbolurile ei, cu credințele ei, cu armonia strânsă ce există între cer și pământ.

Capu’ sărmanei găini pe care am tăiat-o nu aparțini lumii noastri, ci bunuțului Dumnezeu și pământului. Tătî viața ei, găina s-o bucurat di noi șî noi di dânsa, mai ales surorili meli mai mici, care adorau sî sî joași cu ea, încă di când era un puiuț. Pentru amintirili dragi șî pentru foloasili ce ne-o umplut sufletul di bini prin voia Domnului, ouă proaspeti șî acu peni pentru perni și carni, meritî bietu’ cap sî rămâii în sânu naturii. Ploili l-or spăla, glodul s-o revărsa pisti dânsu’ de l-o astupa. Noi avem a ni bucura di sfânta masî șî di zilili ci ne-o mai rămas di trăit prin mila celui de Sus.

Mi-am luat rămas bun de la tînăra fată, mulțumindu-i pentru ceea ce mi-a împărtășit și mi-am continuat călătoria.

Sfârșit

Ieșind din curtea bisericii, m-am dus la pensiune și, după câteva minute de repaos, am pornit din nou la drum spre Muzeul Satului, de data aceasta pentru a-mi lua rămas bun de la Suceava. În ce mod puteam să fac asta mai frumos decât asistând la felul în care apusul de soare scaldă Cetatea de Scaun într-o lumină feerică, imaterială.

Cetatea de Scaun a Sucevei

Rămas bun, Suceava! Mă voi întoarce la tine iar și iar și împreună vom depăna amintiri despre victoriile pe care le-ai văzut, despre eroii tăi, despre ecoul tropotelor de cai ai bravilor oșteni conduși de Ștefan cel Mare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

gândbun

„Un gând frumos e ca o biserică în care omul își odihnește sufletul.” (Regina Maria)

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

gândbun

„Un gând frumos e ca o biserică în care omul își odihnește sufletul.” (Regina Maria)

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

%d bloggers like this: