Croazieră pe canalele Amsterdamului. Fragment din „Pierdut și regăsit în călătoria inimii”

Pentru prima oară în viață am văzut cum este să privești lumea de la nivelul apei. Aveam impresia că mă aflu pe o potecă în pădurea îmbrățișată de munți, cu copacii transformându-se în căsuțe viu colorate. Nu știam la ce să mă uit mai întâi. La casele mici cât niște bomboane ce stăteau perfect aliniate de-a lungul canalui, la podețele dantelate pe sub care treceam, la sutele de biciclete care mă însoțeau în această călătorie. Era frumos tot ceea ce vedeam și mă bucuram precum un copil de această aventură.

Mi-am înălțat privirea către cerul acoperit de o pătură de nori și am închis ochii. Inspirând profund, i-am șoptit inimii: timpul va lăsa să cadă valul uitării peste suferințele mele. Voi avea răbdare, voi învăța să mă bucur de ceea ce am și sunt sigur că voi reuși. Pot!