„Ce prejudecată, că firele de praf nu înseamnă nimic!”


Editura Philobia, prin cartea „În pădurile Siberiei”, de Sylvain Tesson, ne invită să luăm parte la un experiment cu totul și cu totul deosebit. Autorul petrece 6 luni pe malul lacului Baikal, singur, la 25 de km depărtare de primul vecin. Modul profund și intens în care autorul înțelege singurătatea în raport cu natura face din această carte un must have pe care orice pasionat de călătorie ar trebui să o aibă în bibliotecă.

Vă invităm la un nou dialog marca „Idei și Efecte”. Sperăm să vă placă.

Dragoș Preutescu: Sylvain Tesson a reușit să capteze atenția cititorilor pentru că a povestit despre experimentele lui în materie de călătorii. A vrut să descopere miracolele singurătății, să îi confere naturii (în primul rând) valoarea pe care o reprezintă și să spună povești despre oameni și locuri. Cartea despre cele 6 luni de singurătate în Siberia este un efort spiritual de a demonstra că această nevoie umană, de a fi doar cu propria conștiință, doar cu propriile amintiri și nevoi, este o parte semnificativă din viața fiecăruia. Liniștea, cea care lipsește cu desăvârșire în mintea și sufletul multora dintre noi, este unul din efectele singurătății. Liniștea și libertatea, așa cum le poți cunoaște doar în astfel de momente. „Fuga este numele pe care oamenii înnămoliți în obișnuințe îl dau elanului vital. Să fie, atunci, doar un joc? Bineînțeles! Cum altfel să numești o perioadă de recluziune voluntară într-o pădure din Siberia, cu o geantă de cărți și o pereche de rachete de zăpadă?” (p. 42). Cum interpretezi, Ștefan, această fugă a autorului în natură, în Siberia, departe de tot și toate? La ce ne ajută să mai și fugim din timp în timp?

Ștefan Apostol: Pentru mine, fuga aceasta reprezintă o acțiune ce merită a fi experimentată, mai ales în vremurile pe care le trăim acum. De ce? Pentru că pare că omul a uitat de el. Câți dintre noi se bucură de timpul petrecut cu ei înșiși cu adevărat, pentru că vor, nu pentru că trebuie? Când a fost ultima oară când ne-am plimbat prin pădure, sau am stat pe marginea unui lac, sau am făcut o drumeție pe munte? Când a fost ultima oară când nu am făcut nimic și am ales doar să ascultăm ciripitul păsărilor, vuietul valurilor mării, sau ropotul ploii?
Îmi place foarte mult acest mic fragment: „cabana era un ideal post de observație. De acolo puteam surprinde chiar și cele mai subtile tresăriri ale naturii” (p. 5). Cred că avem nevoie fiecare dintre noi de o astfel de cabană, măcar o dată în viață. Poate fi una fizică, poate fi una metafizică, de ordin spiritual, important este să avem curajul să „intrăm” în ea și să ne lăsăm călăuziți de vocea noastră interioară.
Folosește autorul un citat interesant, care mie mi-a dat de gândit, și aș vrea să te întreb, Dragoș, ce înseamnă pentru tine această idee: „căci aparțin pădurii și singurătății” (p. 9). Poate fi acest duo, pădure & singurătate, un laitmotiv al existenței umane?

Dragoș Preutescu: A fost și este un laitmotiv. Omul și-a găsit conștiința, cunoașterea de sine în natură. Primele descoperiri ale omului au fost în singurătatea propriei ființe. Omul străbun nu a spus altuia, „hai să mergem să descoperim ceva”. Prima dată a fost în mintea lui, în singurătatea lui. Și totuși, Sylvain Tesson, descoperă despre această singurătate, urmărind natura, citind din cărțile atent selectate de el pentru a fi luate în Siberia, încearcă să socializeze la diverse intervale de timp. Viața modernă este atașată constant de oameni, de obiecte, de evenimente. Rar se întâmplă să rămâi singur cu tine însuți. De aceea, vremurile pe care le trăim, pot fi un bun ajutor de descoperire interioară. Mi-ar plăcea să vorbim despre felul în care aveau loc întâlnirile dintre autor și diverși oameni (foarte puțini la număr) în Siberia. Unde cele mai nesemnificative și simple lucruri aveau o valoare inestimabilă: focul, dulceața, vodka, pasajele din cărți. Iată ce notează Sylvain Tesson în jurnalul său: „Știți, oricâte eforturi aș face, singurătatea este lucrul cel mai greu de apărat”. Oare de ce am ajuns să apărăm atât de greu emoțiile acestea? Autorul își propune să răspundă la câteva întrebări esențiale, iar singurătatea este un moment important pentru a răspunde: „Pot să mă suport pe mine însumi? Poate să mai apară vreo schimbare în personalitatea mea, la 38 de ani? Oare de ce nu simt că mi-ar lipsi ceva?” (p. 95).

Ștefan Apostol: Sylvain Tesson scrie la un moment dat în jurnalul său așa: „Frigul, liniștea și singurătatea vor fi mâine mai prețioase decât aurul. Pe Pământul suprapopulat, supraîncâlzit, zgomotos, o cabană forestieră e un adevărat El Dorado”(p. 34). Judecând după calitatea umană a celor care au călcat pragul cabanei lui Sylvain Tesson, zgomotoși, frustrați, etc., tind să cred că acest fragment ne spune totul despre cât de importantă e singurătatea uneori. Ai observat că autorul aproape niciodată nu este mulțumit de prezența semenilor săi și că se simte mult mai în siguranță singur, citind, pescuind, împărtășindu-și gândurile cu pițigoiul sau delectându-se cu minunata priveliște pe care o avea înaintea ochilor.
Totuși, chiar dacă aceste întâlniri poate că îl iritau, cred că avea nevoie de ele, căci numai așa putea păstra legătura cu exteriorul.

Dragoș Preutescu: Singurătatea nu înseamnă neapărat îndepărtarea de oameni. Asta ar însemna că suferi de o anxietate socială, sau de o frică de oameni (antropofobie). De aceea natura oferă cea mai autentică revenire a corpului tău, a conștiinței tale, a personalității tale față de lumea socială. Singurătatea este mai autentică și mai terapeutică în mijlocul naturii. „Să privești lucrurile de la înălțimea unui munte… Munții îmi stârnesc admirația. Ei se mulțumesc să existe, indiferenți față de celelalte lucruri.”(p. 172) Nu ai în fața ta o altă personalitate, un alt ego, o altă conștiință (astfel te-ai compara, te-ai asocia, ai începe să comunici cu cineva similar ție). Indiferența naturii te supune unui alt model de supraviețuire și regăsire. Dar apare în cartea lui Sylvain Tesson, un simbol foarte important, sau cel puțin are o forță simbolică impresionantă: CABANA. Cabana, aflată în mijlocul naturii îți oferă siguranță, libertate, continuitate, Ce am fi noi fără un acoperiș desupra capului? „Viața în cabană îți impune o sensibilitate contra-revoluționară […] În cabană nu te retragi ca să plănuiești recuceriri și nu-ți faci cartier general pentru pregătirea revoluțiilor. Cabana este un punct-terminus, nu un punct de plecare. E bârlogul în care fiara își linge rănile, nu vizuina în care-și ascute ghearele.” (p. 178) Excelent: să ne vindecăm rănile sub acoperișul unei cabane.

Ștefan Apostol: Eu cred că o cabană poate fi și un punct-terminus, dar și un punct de plecare. Pentru că vindecarea rănilor sufletești presupune o înnoire. De câte ori nu ni s-a întâmplat ca după o noapte petrecută la cort, sau într-o cabană de munte, să ne simțim cu totul diferit față de ziua precedentă? Știi cum se spune, noaptea e un sfetnic bun. În situația lui Sylvain Tesson, natura îi devine un prieten de care nu se poate lipsi. Îmi place mult acest fragment: „funcția de bază a ferestrei: să lase frumusețea să intre, iar inspirația să iasă” (p. 37). Ce duo fascinant! Frumusetea naturii & inspirație. Dacă am conștientiza mai des cât de important este să ascultăm vocea naturii și să ne lăsăm călăuziți de ea, traiul nostru ar fi mult mai simplu, mai echilibrat, mai dulce.

Dragoș Preutescu: Lecțiile despre singurătate pe care ni le oferă Sylvain Tesson în toate cărțile sale, nu doar în cea despre care am vorbit noi (Leopardul zăpezilor, Axa lupului. Din Siberia până în India pe urmele evadaților din gulag, Berezina. Pe urmele lui Napoleon într-o motocicletă cu ataș), sunt un curs de autoeducare și percepție. Și pentru că am rămas la gândul unei cabane ca un punct-terminus, am să închei partea mea de dialog, cu un pasaj din carte: „Cabana este locul nevecinătății. Portul de destinație al nimicului, unde nu mai trebuie să reacționezi la nimic. Cum s-ar putea măsura confortul acestor zile eliberate de imperativul de a răspundei la întrebări? Abia acum înțeleg pe deplin aspectul agresiv al unei conversații. Sub pretextul că-l interesezi, interlocutorul sfărâmă haloul tăcerii, tulbură curgerea lină a timpului tău și te somează să-i răspunzi la întrebări. Orice dialog este o luptă” (p. 228-229). Să sperăm că dialogul nostru a fost o luptă pentru filozofia cabanei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Inima Din Cuvinte

Cuvintele unesc și despart inimi

Darius Ghiță

“Be your best version!”

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

%d bloggers like this: