Povestea iertării


Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul. „Mamă, mamă! Te rog, spune-mi si mie, unde e Raiul?“, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum s-a trezit. Dar mama avea atâta treabă în gospodărie că nu i-a putut răspunde. Atunci copilul s-a dus să-l întrebe pe tatăl său. „Nu ştiu, caută-l singur“, i-a spus părintele obosit şi și-a văzut mai departe de muncă. Văzând așa, copilul a început să-i întrebe pe oamenii din satul său, aproape plângând. Unde, unde e Raiul? Dar nici ei nu aveau timp de el, erau grăbiţi. „Ce lume urâtă…“, îşi spuse pentru sine copilul.

„Ca să-l găseşti trebuie să părăseşti satul, îi spuse un bătrân care-l privea de mult. Şi acolo, în pustie, după ce ai să mergi cale de o zi, ai să găseşti un om singur, ce stă într-o colibă. El o să-ţi spună unde este Raiul.“

Zis şi făcut. A doua zi, de dimineaţă, când părinţii lui nu se sculaseră încă, copilul şi-a luat trăistuţa cu merinde şi a plecat către pustie. Acolo, spre seară, a găsit coliba. Mare i-a fost mirarea bătrânului care locuia acolo de mulţi ani. „Vreau să găsesc Raiul şi cineva mi-a spus că tu ştii cum pot să ajung la el.“ Bătrânul tăcu, îl privi adânc, apoi îi spuse: „Acum hai să mănânci ceva şi să te culci, că oi fi obosit. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai.“ Noaptea trecu repede, copilul de-abia aştepta să se facă dimineaţă pentru a ajunge în Rai. În zori porniră prin pustiu şi de abia spre asfinţit văzură cum în faţa lor se ridicau nişte ziduri de piatră şi o clădire mare, cu o cruce în vârf. „Aceasta este o mănăstire, i-o luă pe dinainte bătrânul. De-aici începe poteca către Rai.“

„Ce trebuie să fac aici?“, întrebă copilul. „Deocamdată, să faci curat, să mături şi mai încolo vom vedea.“ Dar nu după multă vreme bătrânul îl întrebă pe copil dacă i-e bine. Copilul nu se plângea de nimic, dar îi părea rău că, spunea el, în clădirea mare unde se adunau toţi la rugăciune, era un frate, tot aşa, cu plete şi cu barbă, care stă legat, întins pe o cruce şi nu poate să se mişte deloc şi nimeni nu-i aduce de mâncare. „De ce nu vine şi el la masă?“ ridică copilul ochii din pământ, privindu-l pentru prima oară pătrunzător pe bătrân. „Pentru că aşa i-am dat noi canon, acolo l-am lăsat noi să stea pentru că nu a măturat cum trebuie şi n-a făcut curat ca lumea. Acolo vei ajunge şi tu, dacă nu faci treabă cum se cade.“

Fără să-şi dea seama, copilul făcuse primul pas spre Rai, ce se numea iubire.

În zilele ce au urmat, copilaşul se strecura nevăzut la bucătăria mănăstirii de unde fura mâncare şi neobservat de nimeni intra în biserică şi o punea jos la picioarele Fratelui mai mare atârnat de cruce. Aici, în biserică, copilul petrecea toată seara. Azi aşa, mâine aşa, până când el a fost chemat la stareţ, în consiliul mănăstirii, să dea socoteală pentru ce se întâmplă. „Spune-ne, ce faci în biserică cu mâncarea toată seara?“ „Nimic, i-am dus-o Fratelui care stătea pe cruce.“ „Şi El ce a făcut cu ea?“ „A coborât de pe cruce şi a mâncat.“ Atunci toţi îngenuncheară în jurul lui.

Deşi nu ştia, copilul urcase o a doua treaptă, a prieteniei. A prieteniei cu Hristos.

Dar stareţul i-a cerut ca data viitoare când Fratele cel Mare va coborî să mănânce, să-l primească la masă şi pe el. Dar Fratele i-a spus că egumenul nu poate veni fiindcă are mai multe păcate decât toate firimiturile de pe masă, după ce aceştia luau cina. Stareţului i s-a adus cunoştinţă de mesajul Fratelui celui Mare şi izbucni în plâns, prăbuşit în genunchi: „Spune-i să mă ierte, spune-i că-l rog din tot sufletul să mă ierte.“

Grea a fost acea noapte pentru stareţ. Se gândea la răspunsul Fratelui. Dar nici de data aceasta răspunsul nu a fost unul bun. „Dar tu nu te gândeşti că mănânci din munca lui?“, îi spuse cu curaj micuţa Fratelui de pe cruce. Atunci acesta a fost mişcat şi i-a zis: „După opt zile, îl voi primi la masă pe egumen“.

La auzul răspunsului, pentru stareţ începu cea mai grea săptămână din viaţa lui, post şi rugăciune spre a fi bine pregătit pentru marea întâlnire.

Dar a opta zi, dis-de-dimineaţă, clopotele bătură lung. „Stareţul a plecat la Domnul“, îl anunţară ceilalţi monahi pe tânărul nevoitor. Şi în acea seară, copilul văzu cum la masa aşternută în biserică coborî Hristos împreună cu stareţul, care cu lacrimi în ochi a mâncat împreună cu ucenicul său şi cu Domnul. Pe masă nu mai era nici o firimitură. Mântuitorul îl iertase. „Am văzut Raiul! Am văzut Raiul“, striga fericit prin mănăstire copilul. „Nu se poate, îi strigară ceilalţi monahi. Cum arată?“ „E plin de iertare“, murmură copilul.

4 thoughts on “Povestea iertării

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

qandbun

un gând bun

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

AnaMaria

Un inceput...

Viață Împlinită

Blog de dezvoltare personală și de ascensiune spirituală. Consiliere intuitivă, tarot, astrologică, numerologică, previzională.

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

qandbun

un gând bun

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

%d bloggers like this: