Lecții de viață transformate în experiențe pozitive

Experimentează.ro. Furnizorul tău de experiențe.

N-aduce anul ce aduce ceasul. Așa sună un proverb românesc și adevăr grăiește. În viață e bine să fim pregătiți pentru orice tip de experiență, bună sau negativă. Chiar și atunci când e vorba de o dramă, de o notă mică la școală sau de pierderea unei curse de avion. Dacă reușim să extragem aspectele pozitive din acea întâmplare, cu siguranță vom ieși câstigați.

De-a lungul vieții mele am trecut prin multe experiențe dezvoltare personală dure. În cele ce urmează am să vă povestesc o întâmplare ce, chiar dacă nu e deloc plăcută, m-a ajutat să devin mai bun.

Este iarna anului 2014. Câteva luni mă mai așteaptă până când voi participa la preselecțiile X Factor România. Ce îmi dă mie prin gând? Să încerc să îmi mai întăresc musculatura picioarelor, așa încât să pot să las cârjele și să mă prezint la concurs fără ele, nedorind să stârnesc milă. Zis și făcut. Șontâc șontâc, pas cu pas, am ajuns la poalele unui deal situat nu foarte departe de casă. După ce mi-am tras nițel sufletul, m-am pus în mișcare. Destinația mea era vârful dealului, de acol putându-se admira o panoramă drăguță a orașului. La un moment dat n-am mai putut înainta. Am încercat, m-am zbătut, dar degeaba. M am uitat la bocanci. Unul dintre ei era prins într-o capcană. O capcană improvizată din sârmă, agățată de un arbust. Am încercat să desfac sârma trăgând piciorul cu disperare, dar n-am avut sorți de izbândă. Ei și atunci s-a produs un incindent nefericit. Tot încercând să ies din laț, am alunecat pe zăpadă și am căzut pe mâna operată. (PS pentru SuperBlog. În 2011 am avut un accident în Finse, Norvegia. Cădere în gol 4 metri. Am fost salvat miraculos și operat la Iași de 3 ori, ambele picioare, ambele coate și ambele palme).

Vă imaginați spaima pe care am tras-o, nu mai zic de durere. Mai mult a fost spaima însă, deoarece ortezele din neopren cu tijă de aluminiu pe care le aveam la ambele mâini au amortizat cumva șocul căderii. Am început să strig după ajutor cu disperare, dar nu mă putea auzi nimeni. Eram practic în pădure și ecoul se pierdea printre copaci. Văzând așa, am început să trag de piciorul prins în capcană cât am putut de tare, ignorând durerea și senzația de moleșeală care începea deja să mă cuprindă. Într-un final, am reușit să mă eliberez. Neavând nici o șansă să mă ridic, m-am târâit în fund până la poalele dealului. Cu cât coboram mai mult, cu atât strigam mai tare după ajutor.

Într-un final am fost văzut de către un tânăr de etnie rromă. Acesta n-a stat pe gânduri și a chemat Smurdul. Până să vină echipajul, tânărul s-a asigurat că sunt bine. Vocea sa blândă avea un impact liniștitor asupra mea. Deși nu îl cunoșteam pe acest om, simțeam că sunt pe mâini bune, că sunt protejat și că totul va fi bine. Nici durerea parcă nu mai era atât de profundă. Mi-am amintit de faptul că frigul este un perfect anestezic natural, astfel că mi-am canalizat atenția pe acest lucru. Mă simțeam atât de bine dintr-o dată încât parcă nici nu aș fi trecut prin momentele de cumpănă.

A venit Smurdul, am fost dus la spital pentru îngrijri și m-am întors acasă. Nu pățisem din fericire absolut nimic.

Ce am învățat din această experiență? Faptul că indiferent de situația în care te afli, calmul, curajul, imaginația, intuiția și perseverența te vor ajuta. Atunci când te crezi pierdut, respiră. Uită-te în jurul tău. Studiază și învață de la natură. Fii prieten cu ea și vei supraviețui.

Articol scris pentru proba numărul 2 a competiției Spring Superblog 2020.