
Mi-am făcut bundiță nouă, măi frunzuliță, Dacă ninge, dacă plouă, eu am bundiță. Mă mândresc amu la lume, și-arăt bundița, Am făcut-o eu anume, pentru bădița. Și de-o să-i placă tare, bundița nouă, Mi-a da o sărutare, poate și două. De vreo' două luni încoace, mi-o spus la horă, Că și maicăsii i-ar place, să-i fiu eu noră. În bundița asta mică și cu broboade, Mă gândeam că nevestică, frumos îmi șade. Bundița mea e nouă, ce bine-mi pare, Uită-ne pe-amândouă, gătite tare. Ieri cân mă duceam di vale, mi-am pus bundița, Cine mi-o ieșit în cale? taman bădița. În bundița mea cea bună eram făloasă, Și când așteptam să-mi spună, că îi frumoasă. Privind la amândouă, îl văd că tace, Poate bundița nouă, poate nu-i place. Îi nouă, n-am ce face, zice bădița, Da mie vezi că-mi place, mai mult mândruța.
Autor: Angela Moldovan
Nu stiu de ce cantecul asta mi-a adus aminte de bunica.
Multumesc! ^^
LikeLiked by 1 person
Ce frumos! Cu drag!
Si eu am amintiri minunate legate de acest cântec.
Cand eram copil, aveam obiceiul ca la fiecare rasarit de soare sa ies pe balcon, sau daca eram undeva la munte sa ma retrag undeva si sa fredonez acest cantec cu ochii inchisi. Nu exista o bucurie mai mare. Soarele imi mangaia obrajii, ma simteam minunat.
Daca eram la munte, imi placea sa merg acolo unde existau paraiase. Luam o crenguta si desenam inimioare pe luciul apei. 😍
LikeLike
un cintec drag si o cintareata renumita
LikeLiked by 1 person