Fotbalul, o pasiune pierdută


Messi sau Ronaldo? De fiecare dată când aud întrebarea asta îmi vine să-mi astup urechile. Serios? De ce s-ar face comparația asta? Am avut privilegiul să văd jucând legende precum Paolo Maldini, Alessandro Nesta, Zinedine Zidane sau Ronaldinho. Cum ar fi să se facă o comparație între acești patru imenși fotbaliști? Ridicol. Totuși, nu despre alții e vorba acum, ci de mine.

Întotdeauna mi-a fost drag acest sport de echipă și mi-ar fi plăcut să îl practic, dar există un mare dar. Eu nu cred că am jucat fotbal de 20 de ori în viața asta. Cu siguranță o să vă întrebați de ce. Prima oară am jucat în clasa a VI-a sau chiar a VII-a, nu mai țin minte exact. Se întâmpla atunci când, după mulți ani în care am fost batjocura majorității băieților din clasa, “am reușit” să fac rost de o tetanie. Oare ar fi terminat colegii cu oribilitățile la care eram supus zi de zi altfel? Cine știe. Cert e că și-au dat seama că am și eu un suflet și că merit să fiu tratat cu respect. Mă lăsau să joc alături de ei, pe sistemul cel mai slab ales să intre unde nimerește. Dar mie nu îmi păsa. Eu mă bucuram de fiecare minut atât de profund, de parcă aș fi jucat în fața unui stadion arhiplin.

Jucam fundaș central de cele mai multe ori, rareori mijlocaș defensiv. Păi cum altfel, când ii ai ca model în sportul rege pe Paolo Maldini și pe Genarro Gatusso? Iubeam pozițiile asta. Mă simțeam acolo ca peștele în apă. Îmi imaginam că în stânga și în dreapta mea există un zid invizibil de care nimeni nu va trece dacă eu fac tot ce pot pentru a nu se întâmpla asta. Sigur că am fost de multe ori deposedat, dar ceea ce eu trăiam în adâncul sufletului nu putea să îmi ia nimeni: bucuria de a juca. Pur și simplu de a juca. Iar dacă mai și marcam goluri, mă simțeam în al noulea cer.

Când am ajuns la liceu, am continuat să joc fotbal cu colegii de clasă. Nu de prea multe ori însă, și asta pentru că eram protejat. Ei știau de problemele mele medicale. Apoi însă, din 2008, când am fost diagnosticat cu epilepsie, n-am mai putut juca deloc. Chiar dacă am încercat, o singură dată. N-a fost bine. Simțeam o mare teamă. Orice atingere a mingii cu capul putea fi periculoasă pentru mine. Nu mai spun de ceea ce putea însemna suprasolicitarea. După operațiile suferite în urma accidentului din Norvegia chiar am pus stop acestei pasiuni, pentru totdeauna. Fără păreri de rău, deși nu neg faptul că uneori am fost trist din cauza asta. Sportul de echipă nu e doar entertaiment. E și socializare. Ceea ce eu am mare nevoie. Niciodată, în afară de perioada facultății, nu am făcut parte dintr-un grup stabil de prieteni cu care să ies la sfârșit de săptămână. Îmi doresc mai mult decât orice pe lume să am parte de întâlniri cât mai dese cu prietenii.

Astăzi privesc la televizor meciurile din campionat și cele din Uefa Champions League ale lui Real Madrid. Sunt fanul lor din 1994. Alături de Milan, pentru mine au fost, sunt și vor fi cel mai mare club din lume. Câteodată îmi doresc să îmi cumpăr o minge și să joc fotbal singur, dar îmi amintesc motivele pentru care nu am voie și renunț. Am învățat să accept asta. Greu, dar am reușit. Cel mai important lucru pentru mine este să merg. Am luptat vreme de opt ani și încă nu s-a terminat, pentru a reuși asta.

2 thoughts on “Fotbalul, o pasiune pierdută

Add yours

  1. Ce să zic ?
    Eu la fotbal am renunțat din 2005 când a început să intre dracu-n ei cu pariurile sportive..
    Nu mai am încredere în fotbal !
    Ca să nu mai zic de prueteni care s-au distrus petru totdeauna din cauza accidetarilor..
    M-am îndreptat spre sportul alb, crezând că aici nu există dume, m-am înșelat..
    Anul trecut tenisul mi-a dat o palmă grea cu două scandaluri de proporții, fiind prinse câteva “regine” al acestui sport cu fake-uri datorită faptului că pariau sau aveau “contract” cu casele de pariuri, iar capac mi-a pus Serena W. când a jucat anul trecut prin vară la o finală și a făcut abandon cu românca (canadianca) fara nici un mitiv, și încă cu zâmbetul pe buze..
    Așadar, singurul sport în care mai cred este sportul practicat de mine..
    Weekend Plăcut îți Doresc !!!

    Liked by 1 person

    1. Multumesc! Ai dreptate.
      Mie imi place sa ma identific cu jucători. Am amintit de Maldini. E vreun jucător azi care sa se ridice la calitatea lui? În afara de cei care sunt din generatie cu el, gen Sergio Ramos. Poate, dar ii numeri pe degete.
      Imi amintesc de un Liverpool Chelsea in UCL, 4-4. Ce meciuri tari erau pe vremuri.
      Si cu pariurile astea…
      La noi mai ales. Cum e posibil sa ai ca sponsori doar unibet și alte panarame? Fly Emirates vs Unibet. Atat de departe suntem.
      O zi superba sa ai și weekend plăcut!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

gândbun

„Un gând frumos e ca o biserică în care omul își odihnește sufletul.” (Regina Maria)

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Cabinet Individual de Psihologie "Ciucu Alexandra-Elena"

Evaluare si consiliere psihologica si experientiala a copilului, adultului, cuplului si a familiei

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Simply Vegan Delight

Rețete de mâncăruri fără carne, lactate şi ouă.

~ MAINE E PENTRU TOTDEAUNA ~

~ Roxana Ologeanu ~

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Șoapte în amurg

Șoaptele sufletului meu

gândbun

„Un gând frumos e ca o biserică în care omul își odihnește sufletul.” (Regina Maria)

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

%d bloggers like this: