A trecut ceva timp de când, pe la începutul lui iulie, veneam acasă din Bucovina triumfător. Mă simțeam atât de liniștit, atât de împlinit! Reușisem să îmi duc la bun sfârșit o muncă titanică, dar atât de frumoasă, atât de plină de binecuvântări sufletești. Doi ani și aproape trei luni de entuziasm și lacrimi, toate acestea transformându-se în acceptare, în mângâiere și drag de prezent.
Multe lucruri s-au întâmplat de atunci. Și bune și mai puțin bune. Cartea mi-a fost acceptată de editura Berg, a început lucrul la dânsa. Eu am căzut și m-am înălțat de mai multe ori, din cauza gândurilor ce amenințau să mă copleșească. Îmi puneam întrebări, întrebări cu fundament real. Cum voi face rost de PR? Cum îl voi plăti? O să poată veni lumea la lansări? Răspunsul la aceste întrebări era greșit. Și pentru că era greșit, dintr-o întrebare se nășteau alte zeci. La un moment dat m-am simțit atât de copleșit de gândurile astea încât a ajuns să îmi pară rău că am scris.
În urma dialogurilor cu mai mulți prieteni și a unui exercițiu cu oglinda acasă, am ridicat capul din pământ și am făcut o plimbare la ceas de seară. Am inspirat și expirat profund și mi-am făcut ordine în gânduri. Mi-am adus aminte de cuvântul unei prietene legat de puloverul de lână. De faptul că acesta e aidoma unei rugăciuni. Plecând de la gând, imaginația mea a prins aripi și mi-am zis așa: oare ce ar fi dacă aș împleti cel mai frumos pulover din lume? Andrelele mi-s bătăile inimii iar firul de lână e compus din gândul cel bun, din rugăciune și trăire în prezent. Îmi doresc ca în fiecare zi la ceas de seară, înainte să pun capul pe pernă, să mă privesc în oglindă și să mă întreb: Ștefan, ce ai împletit astăzi? Cum ți-i sufletul?
Cred că răbdarea e asemeni unui fir de lână cu care se împletește viața. Fiecare moment este prețios în felul său. Fiecare clipă ar putea să fie asemeni celei mai frumoase țesături din lume. Este greu să se întâmple așa? Cu siguranță nu. Bucurându-ne de fiecare zi, savurând fiecare clipă a vieții cu calm, blândețe și încredere în noi, lepădându-ne de proiecțiile inutile, ne vom păstra sufletul luminos și vom fi fericiți.
Doamne ajută!
Înțeleaptă decizie! Era de așteptat să te simți copleșit, dar mă bucur că ai depășit momentul!
LikeLiked by 1 person
Multumesc!
Intr-adevar. Eu cred ca aceste ganduri au venit din cauza lipsei de dialog mai frecvent cu dna editor. Chiar dacă mi a trimis pe e mail sau pe wazzup de fiecare data cand a fost vorba de o noutate, eu mi am dorit mai mult. Și de aici…
Asa nu mai puteam, era nevoie sa pun capat repede acestor întrebări. Simteam ca ma îngenuncheaza, efectiv.
LikeLike