Bună dimineața, inimă – fragment din “Pierdut și regăsit în călătoria inimii”

…..privesc lumea cum încet încet prinde viață. E o nouă zi, o zi în care se va scrie istorie. Istoria mea, istoria ta, istoria tuturor. Se va vorbi despre bucurie, despre mângâiere, despre glorie, despre suferință sau despre greșelile pe care oamenii le fac voit sau nevoit. [….] Trag aer în piept și respir adânc. Cât de plăcut poate fi aerul proaspăt și înmiresmat al dimineții! Oboseala dispare, gândurile bune transformă întreaga ființă într-un fluturaș pus pe aventuri și fața mi se luminează când soarele răsare. Este răsăritul unei noi vieți, o viață pe care cândva, prin mila Domnului, am început a o duce. Îmi amintesc cu emoție în glas de acele clipe și o bucurie și o recunoștință ce nu se pot descrie în cuvinte mă încearcă, dar în același timp și o tristețe, căci în mine zace un mare gol, un gol pe care îl am din copilărie.