Ce este adevărul? Fragment din “Pierdut și regăsit în călătoria inimii”

Bun găsit, dragi prieteni! Am deosebita plăcere să vă anunț că începând de ieri sunt autor cu acte în regulă. De astăzi încep promovarea cărții mele. Doamne ajută! Să vă fie ziua frumoasă!

Adevărul este mângâierea duioasă a mamei, ce își lasă copilul noaptea în grija îngerilor, știind că a doua zi acesta se va trezi fericit, gingaș ca un fluturaș și va bucura sufletele tuturor celor care îl iubesc.

Adevărul este picătura de ploaie ce face ca iarba să crească și florile să înmugurească. Din nou și din nou, ca într-n dans necontenit al naturii.

Adevărul este dorul pe care oamenii îl poartă în sufletele lor.

Adevărul este viața însăși, cu ale ei poteci numai de Dumnezeu știute.Fiecare om se naște cu un scop, cu o menire. Pe mine experiențele de viață trăite m-au învățat că tot ceea ce reprezint se reduce la ideea de a fi un simplu călător care primește neîncetat lumină de la Dumnezeu și are menirea să o împrăștie pe pământ, aducând oamenilor un strop de bucurie. De multe ori m-am întrebat dacă această idee reprezintă un joc al minții sau e ceva mai presus decât asta, însă prin rugăciune mi-am dat seama că tot cercetănd nu fac nimic altceva decât să primesc și mai multe întrebări, întrebări ale căror răspuns duc la același rezultat.

Adevărul poate fi asemuit cu o cetate de nezdruncinat așezată pe o colină înaltă înconjurată de mare. Deși valurile nedreptății lumii acesteia o lovesc neîncetat, cetatea va fi imposibil de penetrat deoarece ea este construită din însuși cuvântul Dumnezeului celui Viu.

Viața poate fi asemuită cu un munte, ale căror urcușuri, coborâșuri, cascade sau canioane ne par imposibil de trecut, dar dacă stăruim, vom izbândi. Suntem capabili să ne croim drum pe oriunde dacă avem credință tare și nu ne îndoim. Căci a spus Mântuitorul: „ Priviți cum cresc crinii: ei nu torc și nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din aceștia”. (Luca 12, 27)