Lucruri fascinante despre Michelangelo Buonarroti

Michelangelo Buonarroti a fost unul dintre cei mai mari artiști din toate timpurile. În timpul carierei sale impresionante, a sculptat Pieta la Roma și David la Florența, a pictat tavanul Capelei Sistine și chiar a proiectat cupola pentru Basilica Sf. Petru. Însă, în spatele acestui artist de renume mondial se afla un om cu totul special și ciudat.

A fost un renumit sculptor, pictor, arhitect și…poet?

Am văzut sau am auzit cu toții de picturile și sculpturile lui, dar unul dintre faptele mai puțin cunoscute despre Michelangelo a fost că a fost și un scriitor interesant. A scris sute de scrisori și poezii, dintre care peste 300 mai există și astăzi. Poezia sa este destul de sugestivă, având ca temă iubirea, dar și spiritualitatea, loialitatea și tainele sufletului uman.

Începuturi

Michelangelo a început în anul 1496 să copieze o sculptură romană veche, numită “Cupidon dormind”. După terminarea reproducerii, artistul i-a dat lucrării un aspect uzat și zgâriat, așa încât aceasta să pară că e originală. Fie din sugestia patronului său, Lorenzo de Medici, fie din acordul său, el a sfârșit să vândă piesa cardinalului Riario pentru o sumă mare. Deși astăzi poate fi șocantă pentru noi o astfel de ipoteză, în trecut, falsul de artă sau înfrumusețarea, nu era un obicei atât de ciudat (însemna că artistul a fost atât de bun încât a putut corecta greșelile predecesorului său).

El nu a fost ales inițial să completeze Capela Sistină

În vreme ce Michelangelo devenea din ce în ce mai bun, Raphael era pictorul cel mai talentat din Roma. Raphael a fost cel care Papa Iulius al II-lea l-a ales inițial să lucreze la Capela Sistină. De aici vine un pic de rivalitate. Faima lui Michelangelo a crescut odată cu comisioanele sale, iar tânărul artist fura o parte din afacerile lui Rafael. Din gelozie sau mândrie, Rafael l-a convins pe Papa să-l angajeze pe Michelangelo, sperând să demonstreze că tânărul artist era cu adevărat doar un sculptor și nu era capabil să picteze la fel de bine ca el.

S-a pictat în Capela Sistină

Michelangelo și-a pus semnătura pe Pieta (a fost prima sa capodoperă sculpturală, atât de bună încât nimeni nu credea că ar fi putut să provină de la un artist atât de tânăr, așa că și-a înscris numele pe o foaie care se desfășoară pe diagonală pe pieptul Maicii Domnului). Michelangelo nu a semnat niciodată altă operă de artă. În schimb, el se picta adesea în ele. Cel mai cunoscut dintre aceste autoportrete se află în fresca Judecății de Apoi, care acoperă un întreg perete al Capelei Sistine. Sf. Bartolomeu ține pielea unei fețe care pare a fi a lui Michelangelo.

David a fost sculptat dintr-un bloc de marmură aruncat

Dintre toate faptele despre Michelangelo și cariera sa, aceasta este poate cea mai impresionantă. Deși notoriu în privința marmurei pe care a folosit-o, Michelangelo a ales o piesă înaltă și zveltă pentru David, determinându-i pe mulți să creadă că sculptura va fi imposibilă. Numită „Uriașul”, placa de marmură fusese tăiată și apoi abandonată timp de peste 40 de ani înainte ca Michelangelo să o revendice. Piatra se deteriorase atât de rău încât nimeni nu mai credea că ceva va putea ieși din ea. Michelangelo a putut crea o statuie a regelui David de aproape 17 metri înălțime, considerată perfectă din punct de vedere structural de cei mai buni artiști și sculpturi din lume. Acum trebuie doar să sperăm că va dura, deoarece analizele recente au relevat că slaba calitate a marmurei contribuie la deteriorarea rapidă a sculpturii.

Nu-i plăceau hainele și avea un obicei de a-i înfuria pe oameni

Michelangelo nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, dar se zice că a avut relații amoroase cu bărbați și femei deopotrivă. Desi a devenit un om bogat, Michelangelo trăia simplu și nu îi plăcea deloc să se spele și să își schimbe hainele. S-a spus că hainele lui erau atât de murdare și lipite de corp, încât atunci când a murit, acesteau au trebuit să fie tăiate. La bătrânețe, artistul a trăit o viață solitară, venind în contact cu ceilalți doar atunci când era nevoie de el.

Michelangelo a avut multe dintre trăsăturile clasice ale personalității unui artist de renume mondial. El a fost aspru cu el și exigent cu munca lui. Într-una din numeroasele sale scrisori despre opera sa pe Capela Sistină, el a scris celebrul: „Nu sunt pictor”.

De multe ori artistul era nemulțumit. De fapt, unul dintre colegii săi, Pietro Torrigiano, era atât de supărat pe Michelangelo pentru talentul său încât l-a lovit în nas, lăsându-l permanent strâmb.

A fost prima persoană care a publicat o autobiografie în timpul vieții sale

Datorită personalității sale interesante, italienii îl adorau pe Michelangelo. El era cunoscut sub numele de „Il Divino” și toată lumea voia să cunoască faptele vieții sale. Este probabil ceea ce l-a determinat pe Michelangelo să publice nu una, ci două autobiografii întregi.

Știm mult mai multe despre opiniile, viața și munca lui Michelangelo decât orice alt artist din vremea sa. Pe lângă autobiografii, știm despre artist din scrisori și jurnale ale persoanelor care au intrat în contact cu el, din schițele artiștilor care l-au admirat, precum și din numeroasele documente care supraviețuiesc astăzi de la guvernul italian și birocrația papală.

La 74 de ani a fost chemat să salveze Basilica Sf. Petru

Biserica Catolică l-a chemat pe Michelangelo când avea 74 de ani, implorându-l să-i ajute să finalizeze picturile și arhitectura Basilicii Sf. Petru. În cele din urmă, acestea nu a fost terminate decât după moartea sa. Michelangelo a muncit din greu încă 14 ani până când a murit, la 88 de ani, cu mult peste vârsta medie a vremii. El a continuat să supravegheze munca de acasă, după ce nu mai era fizic capabil să viziteze regulat locul de muncă, trimițând desene și răspunsuri către maiștri. Odată cu supravegherea lui Michelangelo, Sf. Petru și-a câștigat cupola maiestuoasă și a creat un orizont pe care pelerinii din întreaga lume încă il mai admiră.