Căutarea a ceea ce urmează să se piardă


O expediție în Munții Himalaya se transformă dintr-o călătorie științifică într-o lecție fascinantă despre ceea ce înseamnă A TRĂI. Între încredere și îndoială, între bucurie și dezamăgire, între prietenie și provocări neașteptate, această carte ne invită să descoperim ce se ascunde în sufletul unui om care se caută pe sine. Fiecare descriere a naturii și a gândurilor sale, fiecare eveniment ce are loc de-a lungul călătoriei, ne ajută să înțelegem cât de frumoasă este lumea în care trăim atunci când o simți cu inima.

Dragoș Preutescu

Sunt două categorii de oameni pe această lume. Cei care apreciază unicitatea vieții și a naturii și se luptă să o păstreze astfel și alții care se luptă să ruineze unicitatea vieții și a naturii, pentru ca ei să poată supraviețui ierarhic în lanțul trofic. Mă bucur că reușim să avem un nou dialog despre o carte ce spune o altă frumoasă poveste a legăturii omului cu natura. În romanul de non-ficțiune scris de Peter Matthiesen, Leopardul de zăpadă, ni se arată viața precară, năruită, dar simplă a omului în unele regiuni ale Asiei și minunata natură care dă tonul frumuseții, al ordinii, al înțelegerii naturii de a exista. E nevoie de talent social ca să poți scrie într-o manieră, așa cum o face Matthiesen, despre locurile și oamenii pe care îi vezi. Nu mulți călători, exploratori au acest talent. Sunt trei simboluri ale naturii care îl urmăresc pe Peter Matthiesen în călătoria sa: râul Kali Gandaki, munții Himalaia și leopardul de zăpadă. Ce ai simțit despre natura umană și despre cea vegetală și animală când ai citit frumoasele descrieri ale autorului?

Ștefan Apostol

De la primele rânduri această carte m-a impresionat. Fiecare fragment pe care l-am citit mi-a stârnit în minte întruchiparea unui tablou deosebit de complex și profund. Dacă ar fi să dau un titlu acestui tablou, fără îndoială că el ar fi Sărutul naturii. De ce spun asta? Pentru că fiecare imagine pe care autorul o descrie cu o profunzime ieșită din comun te trimite cu gândul la relația omului cu natura, așa cum bine ai punctat. Spre deosebire de alți autori care au scris cărți despre expediții, Peter Matthiesen alege să scrie despre adevăr. Ne vorbește despre bucurie, despre moarte, despre joc, despre oamenii simpli din Tibet și traiul lor sărăcăcios, dar totuși mai bogat decât al multor popoare vestice, prin legătura strânsa pe care aceștia o au cu muntele și prin credință.

Răspunsul la întrebarea ta cred că este unitatea. Relația om-plante-animale este una cu totul specială, aici în Tibet. Nimeni nu este mai presus decât altul. Himalaya își are propriile reguli, reguli pe care toată lumea este nevoită să le respecte. Mi se pare interesant modul în care autorul vorbește despre instinctul de supraviețuire. „…aceasta pervertire a viziunii noastre, retragerea din miracol, mersul îndărăt, ca homarii, din calea curgerii neîngrădite a vieții pentru a ne pitula în crăpături adăpostite, instincul disperat că viețile noastre trec netrăite, se reflectă în înmulțirea fără bucurie, putreziciunea corozivă a banilor, pângărirea masivă a pământului, aerului și apei din care ne tragem.”

Dragoș, ce înseamnă pentru tine instinctul de supraviețuire?

Dragoș Preutescu

Peter Matthiesen oferă un răspuns minunat la întrebarea ta: “curajul existenței” (p. 86). Natura este cea care eliberează omul de „sălbăticia” socialului în care trăiește, plin de dorințe, nevoi, remușcări, sentimente ascunse. Pasajul pe care l-ai redat ne explică atât de bine în ce postură ne aflăm ca „supraviețuitori”. Suntem născuți din natură și nu vrem să recunoaștem asta.

Ștefan Apostol

Sunt de acord cu ceea ce spui. Se știe ce subiect aprig este acesta al provenienței rasei umane. N-aș vrea să intru în detalii inutile, detalii care ne-ar îndepărta de subiectul cărții noastre. Un lucru este cert. Noi facem parte din natură, fie că ne place, fie că nu. Eu de fiecare dată când merg într-o drumeție încerc să mă confund cu locul respectiv. Încerc să mă contopesc cu pădurea, cu razele de soare, cu glasurile păsărilor, cu susurul cristalin al izvoarelor. Simt o bucurie fără margini când mă aflu în natură., o chemare ce vine din adâncul inimii și căreia nu îî pot rezista. Tot organismul meu se regenerează, redevine vioi. Învăț ceva nou despre mine, ceva care poate pe moment nu înțeleg cu exactitate ce schimbări îmi aduce, dar cu trecerea timpului realizez faptul că răspunsurile căutate într-un anumit moment al vieții se regăsesc în experiența aceea. Foarte frumos descrie acest lucru autorul la p 149. „Râul e sumbru, cu cascade neregulate și stânci înspumate, într-un pustiu cu o miriște foarte uscată și piatră seacă, și mă întreb de ce, în acest loc deosebit de aspru, mă simt copleșit de o stare de bine și merg întruna cu pași mari, prin ploaie, recunoscător, într-un fel indescriptibil..față de ce?”

Cred că s-ar putea pune această întrebare: de unde vine această unică stare care ne face să ne simțim atât de bine, recunoștința? Este ea o emoție pură?

Dragoș Preutescu

Recunoștința vine atunci când ești sincer. Atunci când accepți că „superioritatea” ta ca om e datorită naturii. Atunci când accepți că natura este unică și că ne oferă emoții (cum foarte bine ai povestit chiar tu) ce ne fac să realizăm că viața este mai mult decât o bătălie a destinelor. Peter Matthiesen reușește să ne aducă aproape și de natura meditativă a omului pe care o descoperă în călătoria sa. Astfel, îmbinând învățăturile budiste cu cele descoperite în natură, autorul învață despre posibilitățile și pericolele propriei vieți: „Simt o imensă recunoștință pentru faptul că sunt aici, de fapt pentru că <sunt>, căci nu e deloc nevoie să dai fuga în munții înzăpeziți ca să te simți liber. Nu sunt aici pentru a căuta <înțelepciunea nebună> sau, dacă da, n-o să aflu niciodată. Sunt aici ca să fiu aici, la fel ca stâncile astea, ca cerul și zăpada, ca grindina ce cade din soare”.

Ștefan Apostol

Într-adevăr. Sinceritatea, idea de a dărui, înțelegerea faptului că suntem una cu natura, toate acestea fac parte din ceea ce poate fi numit, de ce nu, Regatul Recunoștintei. Eu cred că persoanele care fac parte din această lume unică – deși atât de simplistă, dar totuși complicată pentru cei care tânjesc după ea din cauza invadării minții cu atâtea și atâtea gânduri și emoții de tot felul – oamenii aceștia poartă cu ei ceva din măreția naturii. Îi simți încă de la primele cuvinte ce le rostesc. Au o seninătate în privire, transmit o liniște și o bucurie aparte, sunt total deschiși. Cred că citatul pe care l-ai menționat este unul dintre pasajele din cartea aceasta care ne oferă o imagine asupra a ceea ce contează cu adevărat în viață. Deși e om de știință și ar putea foarte bine să facă expediția în Himalaya numai pentru a-și urmări interesele, Peter spune ca e acolo pentru a încerca să se contopească cu peisajul tibetan, unul fără doar și poate interesant și special.

Dragoș Preutescu

Mi se pare extraordinar să vrei să faci o călătorie pentru a observa un animal rar, enigmatic, frumos, iar în timpul acestei călătorii să faci o evaluare existențială. Și unde ajungi la final? Nicăieri, pare a spune autorul. Dar acest nicăieri este cel mai important: „În acești munți am rămas în urma istoriei” (p. 169). Cartea oferă atât de reușite descrieri, atât de intense trăiri. Este o carte a unei călătorii „spre centrul naturii”, iar în final îi las pe cititori în fața unui frumos gând tibetan: „OM MATRI MUYE SA LE DU” („Uniți-vă în claritate”).

Ștefan Apostol

Să pleci în căutarea a ceva și să te întorci cu altceva, acel ceva fiind cel mai important lucru (claritatea), reprezintă esența, după părerea mea, a oricărei călătorii. Expedițiile nu înseamnă un proces ce duce la îndeplinirea unui scop. Ele ne învață să ne întoarcem la noi înșine. Ne învață să ne punem acele întrebări ce în viața de zi cu zi sunt poate imposibil de formulat: cine sunt? ce sunt? care îmi este menirea pe lumea aceasta? pot fi eu oare mai bun? pot eu oare să aduc simplitatea în viața mea? Aceste întrebări și răspunsurile lor duc la ceea ce înseamnă împlinire. Închei acest dialog cu unul dintre gândurile autorului ce mi-au plăcut foarte mult: „Am universul doar pentru mine. Universul mă are doar pentru el”.

Advertisements

2 Comments on “Căutarea a ceea ce urmează să se piardă

  1. Pare foarte interesantă cartea, dar autorul poate primi de la mine maxim nota 8, având în vedere istoricul lui în servicii secrete. Am și eu prejudecățile mele, iar 8 e oricum o notă bună. 🙂

    Liked by 1 person

    • Sunt de acord cu tine. Eu i am dat 10 pentru descrierile minunate si 6 pentru partea asta de budism. E interesanta, dar atat. Mi se pare foarte grea aceasta religie, trebuie inteleasa bine. Am cunoscut in calatoriile mele asiatici si am invatat multe de la ei. Ca sa le intelegi cultura e necesara o aprofundare vasta.
      O zi faina sa ai!

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Lorin Braticevici

Digital Marketer pasionat de calatorii, fotografie, carti, filme si viitor

BRAINCHILD

gehadsjourney.wordpress.com

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

AnaMaria

Un inceput...

Viață Împlinită

Blog de dezvoltare personală și de ascensiune spirituală. Consiliere intuitivă, tarot, astrologică, numerologică, previzională.

heart beat

Action precedes motivation.

Flavor Smasher

The ultimate place for smashing flavors

Blogu' lu' Ioan

textealesculese

ROMANIA MEA DRAGA

Sa ne cunoastem tara.

OrdinaryBlog

Smile! Why? Because you can!

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

%d bloggers like this: