O călătorie pentru suflet


Pedalez. Pedalez din greu, străduindu-mă să urc dealul ce duce către platoul Repedea. Aici nădăjduiesc să asist la un frumos apus de soare și să îmi petrec câteva ceasuri în liniște și deplină armonie. Mergând când pe draga mea Anahera, când pe jos, îmi amintesc de prima mea experiență în această zonă a Iașiului. Se întâmpla la puțin timp după ce doamna kinetoterapeută mi-a spus că am voie să merg cu bicicleta. O, cât de fericit am fost la aflarea veștii! Dar cât de mult am plâns de durere când am încercat să pedalez. Încercam să țin mâinile pe ghidon și nu reușeam. Tremurau ca varga. De asemenea, parcă mii de ace îmi străpungeau picioarele. Și totuși am insistat, cu o îndârjire uriașă. Știam că nu mă ajută la nimic să îmi plâng de milă, iar pe de altă parte eram nerăbdător să pedalez. Mi-am pus în gând că voi învinge și am luptat până când am reușit.

Acesta mi-i gândul acum, urcând acest deal ale căror serpentine parcă nu se mai termină. Am dus multe lupte. Pe unele le-am câștigat, pe altele le-am pierdut. De fiecare dată când am căzut, și la propriu și la figurat, familia și prietenii mi-au fost alături și mi-au ridicat capul. Le mulțumesc din inimă în fiecare zi și îi port în rugăciunile mele. Căldura e din ce în ce mai sufocantă. Mă opresc, beau o gură de apă, apoi încă una, și încă una. Îmi reiu “asaltul”. Cum mergeam eu, mai mult pe lângă bicicleta decât pe ea, căci ajunsesem la un nivel fizic soră cu epuizarea, am zărit deodată un indicator rutier pe care era scris numele unei mânăstiri: Mânăstirea Piatra Sfântă. Am simțit în momentul acela cum un val de căldură îmi pătrunde în suflet, fortificându-mi picioarele istovite și cum o bucurie de neimaginat mi se așterne pe chip. Uit de platou.

Mânăstirea Piatra Sfântă poartă hramul Nașterea Maicii Domnului

Ajung la mânăstire în scurt timp. Totul e minunat aici. Florile, atmosfera liniștită, pădurea din care se aud ecourile cântecelor păsărilor ce înalță imnuri de slavă către Dumnezeu. Îmi sprijin bicicleta de o muchie de zid și cu pietate mă îndrept spre biserică. Nu mai simt nici o urmă de oboseală. Inima nu mi se mai zbate din cauza efortului făcut, durerile musculare m-au lăsat. Ajung în biserică. Aceasta e în renovare, dar totuși pot fi admirate picturile de pe tavan și altarul. E atât de frumos aici încât îmi vine să plâng. Multe doruri port încă în suflet. Asemeni cojoacelor Babei Dochia, straiele durerii se îndepărtează de la mine rând pe rând, înlocuind zbuciumul cu mângâiere, fericire și iertare.

Mă aproprii de catapeteasma aurită și îngenunchez. Privesc cu duioșie icoana cu Sfânta Fecioară. Lacrimi îmi curg pe obraz. Sunt lacrimile unui om care nu s-a dat bătut niciodată. Sunt lacrimile unui om care a fost pierdut și a fost găsit. Sunt lacrimile unui suflet care și-a aflat scăparea. Așa se încheie o zi deosebită, o zi de care îmi voi aduce aminte cu drag întotdeauna. Căci nu-i așa, ce poate fi mai frumos decât să te regăsești, să nu te mai pedepsești și să trăiești fiecare zi cu recunoștință pentru darurile cu care ai fost binecuvântat.

Advertisements

10 Comments on “O călătorie pentru suflet

  1. Ai putea ca astfel de trăiri sufletești să le faci să se întâmple mai des, nu ??

    Pentru că ziceai de mersul pe biklă, intradevar, eu merg de foarte mult timp și am pedalat la greu, dar nu știu, de o vreme îmi apare o durere la piciorul stâng la articulatia de la genunchi, culmea că doar când pedalez..
    Poate am îmbătrânit eu, poate se rezolvă cu niște băi sarate sau alte recuperari medicale, oricum, pentru mine mersul pe bicicletă a fost și este cel mai liber și relaxant mod de deplasare..

    Multe Salutări !!!

    Liked by 1 person

    • Salut! Ce pot sa iti recomand e sa mergi la recuperare si sa vezi care e cauza. Daca nu depui efort mult si des, fiind normal sa apara astfel de neplaceri cateodata, atunci e bine sa ceri o parere avizata. Eu am fost operat si la maini si la picioare si de aceea lupta pe care o am de dus e dificila. Dar e din ce in ce mai bine si asta ma bucura foarte mult. Incerc sa ies cat pot eu de mult. Cu bicicleta ceva mai rar inca, pentru ca risc suprasolicitarea. O zi faina sa ai!

      Liked by 1 person

    • Aaah, îmi pare rău de ce-mi spui, operat și la mâini si picioare, deci e vorba de un accident ceva, sa nu-mi zici..

      Multumesc, atunci eu îți doresc din suflet însănătoșire grabnică, și să ști că astea sunt singurele tatuaje pe care le accept pe pielea mea, tatuaje lăsate de vreme dârele vieții și a timpului, restul sunt niște mazgalituri irelevante..
      Ai Grijă de Tine, Multe Salutări de la Alba Iulia !!!

      Liked by 1 person

    • Multumesc! Eu scriu o carte in acest moment, biografia si acolo se va citi despre toate incercarile prin care am trecut. Acuma iti spun doar atat: 8 ani de recuperare, 3 ani la pat ca si paralizat, 6 operatii- ambele palme, ambele coate si ambii genunchi pe lateral. Toate operatiile s-au realizat pe nerv. Daca aveam fractura scapam repede. Asa… A trebuit sa invat sa o iau de la capat cu toate.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

OrdinaryBlog

Smile! Why? Because you can!

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

vara din ziua de ieri

visez fluturi, sau un oraș în care am fost cândva, dar, cel mai mult, te visez pe tine

ArtSuflet

Sufletul este precum o carte ce așteaptă să fie citită.

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

%d bloggers like this: