Așteptarea trenului. O experiență impresionantă


Trecut-au doi ani de când, nerăbdător, cuprins de o bucurie fără margini și cu inima bătându-mi tare, m-am dus la gară să aștept pe cineva drag. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri, de fiecare clipă din ziua aceea. Număram fiecare oră până la plecare, mă învârteam de colo până colo prin casă și abia așteptam să vină momentul plecării.

Mi-e tare dor de acele clipe, așa că mă decid să revin la gară, chiar dacă nu aștept pe nimeni. Vreau să mă bucur de minunata imagine a celor care coboară din tren și se îmbrățișează cu cei pe care îi așteaptă, cum oboseala de pe drum piere de îndată ca prin vrajă și este înlocuită cu o energie fără asemănare.

Zis și făcut Mă pregătesc și plec. Pe drum mă cuprind amintirile. Mă simt atât de bine! Îmi amintesc de emoția puternică pe care o aveam de fiecare dată când mama mă aștepta, de bucuria fără egal ce mă cuprindea atunci când coboram din tren și o îmbrățișam cu foc. Cât de mult a trecut timpul! Ce dor îmi e de acele vremuri!

Mă apropii de destinație și mă simt din ce în ce mai emoționat. Abia aștept să fac parte din spectacolul de pe peron. E unic. Frumos. Fascinant. Uimitor. Ajung la gară, mă uit la panoul cu Sosiri și zâmbesc. Foarte curând va sosi un tren din Ungheni pe linia 1. Fericit și cu zambetul pe buze, mă îndrept către peron. Ajuns, găsesc o băncuță și mă așez. Privesc în jur. Puțină lume așteaptă acest tren, dar totuși pare o lume interesantă. Destul de aproape de mine o mamă vorbește cu fiica ei. Înțeleg că trebuie să sosească tatăl, pe care nu l-au mai văzut de un an. Le e atât de dor de el! Dorul se simte în bucuria de pe chipul acestor oameni frumoși, din ochii pătrunzători și tainici ai fetiței, de fiecare dată când este pomenit numele domnului. Nu departe, două adolescente discută despre ultimele tendințe în modă. Să fie Hermes sau Gucci geanta cea nouă? Se decid că e prea scumpă pentru ele și se hotărăsc să aleagă traista din lână până la urmă. Ce cochete și frumoase vor fi ele când s-or plimba cu trăistuțele prin târg.

Aceste discuții sunt întrerupte brusc și toată lumea se ridică în picioare ca la un semn. Se aude șuieratul scurt al locomotivei. Foate curând trenul va sosi. Fetița nu mai poate de nerăbdare și își întreabă mama dacă sigur e tati în tren. Că dacă nu, a fi jale de dânsul când s-o întoarce cu adevărat. Mama râde, își mângâie drăgăstos fiica pe cap și îi confirmă că tati va veni foarte curând și că familia lor se va reuni. Se vede locomotiva urmată de un vagon, apoi de încă unul, și încă unul. Eu am inima pânâ-n gât și-i simt fiecare bătaie. Mă încearcă o senzație incredibilă de bucurie. Pentru această familie care se va reuni, chiar și pentru celelalte două fete care probabil că și ele așteaptă pe cineva.

Trenul se apropie din ce în ce mai mult și deodată se oprește brusc, scrâșnind strașnic din toate încheieturile. Ușile automate se deschid și începe spectacolul atât de mult așteptat. Nu sunt mulți oameni care coboară, dar atâția câți sunt par atât de fericiți! Coboară și tatăl fetiței. Când privirile celor trei se întâlnesc, se naște o stare de beatitudine atât de mare încât o simt și eu până în adâncul ființei mele. Fetița și mama aleargă către tată și toți trei se îmbrățișează cu foc. Mama plânge, fetița e puternică. Cât de fericiți sunt împreună! Cât de frumoși sunt împreună! Îmi dau lacrimile privind această scenă. Ce înseamnă să fii purtat de dor!

Experiența mea se încheie, deși n-aș vrea asta, dar ziua ușor ușor se sfârșește. Iau cu mine aceste amintiri și le voi purta în inimă cu drag pentru tot restul vieții, așa cum port și celelalte clipe frumoase.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

vara din ziua de ieri

visez fluturi, sau un oraș în care am fost cândva, dar, cel mai mult, te visez pe tine

ArtSuflet

Sufletul este precum o carte ce așteaptă să fie citită.

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

Stele în palmă

Stelele pe cer clipesc, iar în palmă șoptesc

%d bloggers like this: