Povestea păunului


Era odată într-o curte un prea frumos păun cu pene colorate, cu coada împodobită, bătută parcă toată-n nestemate. Se plimba trufaş întreaga zi de colo până colo. Tot în ograda aceea se afla şi un curcan.

Măreţ era păunul, dar gras era curcanul, căci îl pusese mândruța la îndopat. Fata urma să își serbeze frumoasa vârstă de 18 ani și avea de gând să taie curcanul și să îl bage la cuptor, să-l facă friptură pe varză. Curcanul nu ştia. N-avea de unde să ştie. Mânca şi se îngrăşa. Era mulţumit.

Păunul îl privea cu multă invidie pe curcan şi nu mai putea de necaz. Nu-i nici o pasăre mai mândră ca păunul. El nici la vultur nu se uită. Păsările spun toate că vulturul este împăratul zburătoarelor. Păunul nu zice aşa. El singur trebuie să stăpânească păsăretul. Nu-l lua în seamă pe vultur, dar la curcan privea cu pizmă.

Uneori mai uita vrednica fată să ducă de mâncare păunului. Pe curcan nu-l uita niciodată însă. Bucăţile cele mai bune i le da curcanului, grăunţele muiate, fiertură dulce de mei, merinde din cele mai alese.

“E oare curcanul în ochii stăpânei mai mult decât sunt eu?“ se întreba păunul. Grozav îl mai rodea necazul. Ce n-ar fi dat să fie el curcan! Să-l îndoape stăpâna cu bunătăţi. Curcanul stătea închis în coteț. Păunul umbla liber prin ogradă.

Într-o bună zi s-a dus păunul la curcan. S-a înfoiat în faţa lui și i-a glăsuit: 

– Priveşte în ce veşmânt sunt îmbrăcat!

– Dar moţ şi guşă cum am eu, ţie-ţi lipseşte! a zis curcanul.

„Pesemne pentru că-i moţat şi cu mărgele roşii la gât are curcanul mai multă trecere ca mine!“ şi-a zis în sine păunul.

-Nu vrei să-ţi dau penele mele, să-mi dai mărgelele şi moţul tău? l-a întrebat el pe curcan.

A început apoi să-l linguşească, să-i laude înţelepciunea, să-i spună că lui i se cuvine să umble prin ogradă şi nu să stea în coteţ. De mult voia şi curcanul să umble liber prin ogradă, dar îl gonea mândruța iute-n coteţ, să stea mereu acolo, să se îngraşe. S-a învoit să schimbe cu păunul. Şi-au schimbat penele, mărgelele şi moţul, şi-au schimbat şi cozile. Păunul a intrat în coteţ. Curcanul a pornit să se preumble prin ogradă.

Păunul era mulţumit. “L-am înşelat pe prostul de curcan! Doar  mie o să-mi dea stăpâna de-acum înainte bucatele alese. Abia acum sunt pasărea cea mai de seamă.“

Tocmai venea stăpâna. Ea îşi zicea:

„S-a îngrăşat destul curcanul. E bun de pus la tavă. Dragule, ți-o sosit ceasul.“ A luat de-o aripă păunul. I-a tăiat gâtul. L-a jumulit. L-a pus în tavă. L-a fript. L-a pus pe varză. L-au mâncat oaspeţii.

Aceasta poveste face parte din tezaurul învățăturilor de la sat. Ea ne învață că niciodată nu e frumos să râvnim ce are vecinul nostru sau prietenul nostru, ci să ne mulțumim cu ceea ce avem și cu ceea ce Domnul prin a sa milă ne dăruiește în fiecare zi.

Advertisements

2 Comments on “Povestea păunului

    • Mulțumesc mult! O zi minunata sa ai! Ți-am scris la articolul despre dansul popular. Mă bucur de fiecare data când descopăr ceva nou legat de obiceiurile noastre. Sunt atât de multe lucruri care merita a fi scrise sau rostite prin viu grai. Eu n-am fost “fan” al folclorului de mic, dar am învățat în timp că el face parte din fiecare dintre noi. Ne aduce strălucire. Ne da personalitate. Ne dăruiește bucurie. Frumusețea portului și a cântecelor, farmecul legendelor și toate obiceiurile din fiecare regiune a tarii, fiecare dintre acestea ar trebui sa ne facă să ne simtim mândri că suntem români. Pe mine mă face :).

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

vara din ziua de ieri

visez fluturi, sau un oraș în care am fost cândva, dar, cel mai mult, te visez pe tine

ArtSuflet

Sufletul este precum o carte ce așteaptă să fie citită.

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

Stele în palmă

Stelele pe cer clipesc, iar în palmă șoptesc

%d bloggers like this: