Acasă. Rugăciune și împlinire. Interviu cu doamna Letiția Orșivschi Heiser


De fiecare dată când aud rostindu-se numele de Bucovina, primul lucru ce îmi vine în minte despre acest colț prea-frumos de Românie este dragostea față de Dumnezeu.

Biserica Înălțarea Domnului.Vama

Mă aflu la Muzeul Oului din Vama, fără doar și poate, inima acestei comune dragi oricărui suflet, datorită liniștii și a oamenilor simpli, oameni cu care dacă te vezi o dată, vei dori să o faci pentru tot restul vieții. Privirea lor este atât de caldă, atât de mângâietoare!

Muzeul Oului este cu certitudine unul dintre cele mai frumoase muzee din România, aș îndrăzni să spun chiar din Europa. Stau de vorbă cu doamna Letiția Orșivschi Heiser, o păstrătoare de tradiții, un om cald și binecuvântat de Dumnezeu, o prietenă de suflet și una dintre cele mai importante ambasadoare ale României în lume.

Alături de Rareș, fiul doamnei Letiția Orșivschi Heiser, la Muzeul Oului. 2017

Doamnă, mă bucur din inimă să vă revăd! Sunt onorat să mă aflu din nou aici, în acest muzeu minunat, alături de oameni frumoși, ce emană atât de multa căldură sufletească și așa de multă blândețe.

Bine ai revenit, Ștefan! Te primim de fiecare dată cu tot dragul și ne face o mare plăcere să fim alături de tine.

Vă mulțumesc mult pentru gândul drag! Și mie îmi face o deosebită plăcere să mă aflu aici. Muzeul Oului pentru mine este asemeni unei catedrale a artei populare românești. Aș dori să încep interviul cu o întrebare despre muzeul în care ne aflăm. Cum a început această pasiune și care au fost etapele care au dus la ceea ce turiștii din lumea întreagă pot admira astăzi?

O, ce frumos ai spus!

Muzeul acesta reprezintă toată viața mea. Toată energia mea este canalizată aici, iar în momentele de oboseală desigur că revigorarea revine tot de aici. Cum am gândit lucrul ăsta, este foarte simplu. Nimeni nu face un lucru doar din interes. Face dacă simte lucrul acela, dacă și-l dorește,  și eu cred că dacă îți dorești ceva cu adevărat și-l faci cu toată dragostea, Dumnezeu te ajută. Așa am gândit eu. Am pornit doar de la micile demonstrații și am început colecția doar din dorința de arăta părinților mei, care nu călătoreau alături de mine pe la expozițiile internaționale când eu participam și reprezentam România, am vrut să le arăt că există și altfel de tehnici, altfel de ouă, că omul vede oul cu alți ochi și simte altfel.

Noi fiind obișnuiți doar cu stilul tradițional, bineînțeles că a fost o surpriză pentru cei care au văzut acele ouă.

Și văzându-le și plăcându-le, ni s-a sugerat de către vizitatorii de atunci și de către prieteni, care au văzut acele câteva ouțe, că n-ar fi rău să aranjez într-o vitrină ouălele pe care eu până atunci le țineam doar într-o bibliotecă. Și pentru că am gândit o singură vitrină ce era mult prea singulară, atunci, pe lângă acea vitrină care era centrul/nucleul muzeului ce a devenit astăzi, am luat din colecția familiei ouălele care au fost sfințite și care au fost păstrate de bunici, părinți, într-o covată, pentru că, știți bine că la noi în fiecare an în Bucovina este obiceiul sfințirii oului în zi de Paște și superstiția este aceea că oul dacă nu se sparge este purtător de noroc și este protector împotriva posibilului rău din afară.

Am făcut o vitrină cu acele ouă vechi, urmând apoi să mai adaug una, vitrină în care am pus ouălele lucrate de mine pe care atunci doar le vindeam. Nu erau gândite ca o idee de colecție. Dar din cele două vitrine bineînțeles că n-am vândut nimic. Cu timpul, pentru că aveam și eu în livingul casei un Tv, o canapea, o bibliotecă, am început să scot tot. În locul televizorului au apărut trei vitrine, în locul canapelei încă vreo cinci și tot așa, din aproape în aproape, am început să scot tot ce a fost prin casă. Am desființat și camera copilului, care era micuț pe vremea aceea și l-am mutat sus la etaj, aranjând alte vitrine, apoi am spart tot ce a însemnat anexă a casei, centrală, șură și a ieșit ce vedeți dumneavoastră.


Impresionant! Se vede că ați pus mult suflet în ceea ce ați realizat.  Sunt ferm convins că toți turiștii care ajung aici observă acest lucru și se întorc la caselor lor încărcați cu o super bucurie și mândrie, că iată, un colțișor de Românie le-a oferit ocazia să vadă armonioasa împletire între istorie, tradiție și mit, în forma sa cea mai pură. Aș dori să vă întreb despre ce tehnici folosiți în încondierea ouălelor.

Sunt două tehnici tradiționale în Bucovina. După golire, coaja rămasă este clătită cu apă sărată. Lăsându-se la uscat minim trei săptămâni, va deveni o coajă netedă, lucioasă și foarte solidă. Deci apropo de superstiția că oul dacă nu se sparge este purtător de noroc. Fiind tratat, desigur că oul se sparte foarte greu. După care, este lucrat cu ceară naturală de albină, ceară care se depune pe suprafața oului cu chișița, instrument de lucru care este un băț de lemn ce la vârf are un punct metalic ce conține în interior un fir din păr de cal. Se lucrează pornind de la un brâu central, față de care fețele oului vor fi lucrate identic. Iar cea mai veche tehnică folosită în Bucovina este tehnica Batic. Este o tehnică prin care oul se scufundă în trei băi de culoare. Fiecare dintre culori va fi protejată de ceară naturală de albină.

Pentru început se trasează liniile de contur, deci se urzește modelul pe coaja albă a oului iar oul se scufundă în următoarea baie de culoare, baia de culoare galbenă. Când galbenul se usucă, se aplică ceară pe tot ce vrem noi să găsim galben la final și se scufundă oul apoi în baia de culoare roșie. Și la fel procedăm și pe roșu pentru modelele pe care vrem sa le găsim pe final așa iar ultima baie de culoare este cea neagră. Sigur că nu va fi deloc aspectuos oul, dar, după topirea tuturor straturilor de ceară, redescoperim modelul imprimat în coaja oului în trei culori.

Galbenul simbolizează pământul Bucovinei, belșugul, pâinea noastră cea de toate zilele. Pământul pe care muncim noi toți. Roșul este culoarea pascală, culoarea dragostei, a protecției și a sacrificiului lui Iisus Hristos pentru noi bucovinenii, iar negrul reprezintă infinitul. Din pământ ne-am născut și în pământ ne întoarcem. Cele trei culori reprezintă împreună protecția Sfintei Treimi.

Din acest motiv, peste aceste culori enumerate nu vom mai putea interveni cu altele, deși în Bucovina au mai apărut cu timpul niște ouă lucrate în preajma unor mănăstiri, mănăstiri ce au o culoare a frescei exterioare dominantă, culoare ce va fi considerată de către comunitatea din jurul mănăstirii drept culoare protectoare. Așa apare albastrul la Voronet, albastru ce se regăsește în acea zonă cusut pe țesăturile casei, pe costumele tradiționale. Prin extindere, va apărea și pe ouăle lucrate acolo, albastrul fiind considerat culoarea liniștii sufletești. Verdele apare la Sucevița și pentru că înseamnă sănătate și speranță, bucovineanca își va dori aceste două culori adăugate, plus că sub ocupația austro-ungară, în Bucovina mai apar niște minorități, care combinându-se cu populația locală, vor vrea să păstreze la rândul lor traditiile de acasă. Se vor adăuga diverse culori pe oulăle de Paște.

Bucovineanca va dori în primul rând să combine culorile care au legătură cu tradiția locală. Astfel, vrând să le combine și nereușind cu tehnica veche, va fi nevoită bucovineancă noastră să inventeze o tehnică nouă, tehnica  pictării cu ceară în relief.  Aceasta se regăsește și în zona Vrancei, doar în combinații de culori de pământ, ca și în zona Bucovinei centrale. Asta e o curiozitate pe care Arthur Gorovei o menționează la Târgul de Meșteșuguri Tradiționale de la Praga, unde din cele nouă planșe pe care le expune la acel congres, doar trei sunt din Bucovina, șase fiind din zona Vrancei. Ceara va fi direct colorată, dar mesajul autentic îl vor avea doar cele patru culori care îl reprezintă de fapt pe om, culorile frescelor mănăstirilor: roșu de Humor, albastru de Voroneț, galben de Moldovița și verde de Sucevița.

Celelalte culori precum rozul, violetul, portocaliul sau orice altă culoare adăugată care nu este între cele patru menționate anterior, este doar un adaos de culoare. El da un aspect deosebit oului, dar nu are o semnificație din cultura bucovineană. Este doar ideea că doar noi trăim aici bine cu toții și că familiile mixte au încercat să păstreze tradițiile ambelor culturi. Cam asta e ideea generală despre muzeu.


Foarte frumos! Felicitări pentru tot ceea ce ați realizat! Următoarea întrebare pe care vreau sa v-o adresez este ce reprezintă ia pentru dumneavoastră.

Mulțumim, apreciem!

Pentru mine, în primul rând ia este legătura noastră cu strămoșii. Pentru că o ie a purtat-o bunica, o alta a purtat-o străbunica, dar tot ie s-a numit. Este, referitor la motive, cea de la care ne inspirăm noi în crearea unui model și desigur că este cea care dă mândrie bucovinencei care o poartă. Pentru mine, oul, ia, ștergarul sunt la același nivel. Desigur, ia o port cu mândrie.

Ce înseamnă Bucovina pentru dumneavoastră? Ce sentimente vă încearcă atunci când vă întâlniți cu oameni frumoși de aici, poate cu cei alături de care ați copilărit, sau cu cei alături de care ați trăit cele mai frumoase momente?

Când intri în curtea muzeului, o multitudine de flori colorate îți îmbracă sufletul în straie de sărbătoare și te pregătesc pentru o călătorie unică, drumul oului.

Bucovina? Acasă. Eu când sunt aici sunt foarte emoționată. Cele mai frumoase momente le-am trăit aici și le trăiesc aici. Aici îmi încarc bateriile. Când plec de acasă mă simt dezrădăcinată. Am plecat de la Vama la Iași. A fost bine. A fost printre moldoveni, a fost ok. Când am ajuns la București simțeam că sunt prea departe de casă și la fiecare sfârșit de săptâmână eram în tren. Mai mult era drumul decât statul acasă. După care m-am căsătorit la Vatra Dornei și acolo a fost sentimentul de acasă mult mai pregnant, pentru că acolo nu m-am simt deloc bine.

Nu m-am realizat în nici un fel. Dimpotrivă, sufletește am adunat cele mai cumplite sentimente de neîncredere, de frustrare, chiar de ură. Atunci mi-am seama că trebuie să ajung acasă. Când am reușit să fac asta, am simțit că renasc. După ce m-am recăsătorit și am ajuns în Germania, nu pot să spun că am retrăit momentele urâte, dar nu mă simt deloc aparținând altui loc. Numai aici.

Acasă înseamnă Bucovina, dar mai ales Vama. Cel mai acasa este muzeul meu, curtea mea.


Vama are ceva special. Eu am simțit asta de când am coborât din tren pentru prima dată aici, acum doi ani. Pur și simplu am simțit o liniște și o bucurie deplină. Acuma când am venit încoace, încă din Frasin îmi tremurau genunchii de emoție, iar când am pus piciorul pe peron, m-au copleșit lacrimile.

Da, sunt oameni cu care te întâlnesti, e o energie frumoasă pe care o simți. Și eu tot așa pățesc. Când ajung cu trenul la Suceava încep să tremur și când mă apropii de Humor încep să simt emoții în stomac. Când ajung la Vama plâng de-a binelea. Când cobor din tren, mi-e și rușine că se uită împiegatul la mine. Mă gândesc, cine știe ce crede despre mine. Dar eu de la gară până acasă plâng în hohote. Asta mi-e dorul.

Vă mulțumesc din suflet pentru că ați dorit să împărtășiti cu mine aceste gânduri. A fost o onoare și o mare plăcere să vă revăd și să depănăm amintiri.

Cu mare drag! Doamne ajută!

Au contribuit la realizarea acestui interviu: doamna Camelia Niță, doamna Letiția Orșvischi Heiser, Rareș Hodiș și Ștefan Apostol

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Breath of heaven

Respiră un gând, o poezie, un sentiment...poartă-le cu tine, fă o tendință din frumosul interior.

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

Lorin Braticevici

Digital Marketer pasionat de calatorii, fotografie, carti, filme si viitor

BRAINCHILD

gehadsjourney.wordpress.com

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

AnaMaria

Un inceput...

Viață Împlinită

Blog de dezvoltare personală și de ascensiune spirituală. Consiliere intuitivă, tarot, astrologică, numerologică, previzională.

heart beat

Action precedes motivation.

Flavor Smasher

The ultimate place for smashing flavors

Blogu' lu' Ioan

textealesculese

ROMANIA MEA DRAGA

Sa ne cunoastem tara.

%d bloggers like this: