Ups, I dit it again!


Vă sună cunoscută expresia, nu-i așa? Numele piesei cu care Britney Spears s-a lansat în muzică mi se pare cel mai potrivit pentru a vă descrie următoarea trăznaie pe care am comis-o în anii trecuți.

O seară frumoasă și călduroasă de vară. Finala Uefa Champhions League. Emoții mari, trăiri intense. Bucurie la finalul meciului. Este aproape de miezul nopții. Cam dinainte de meci așa, mă bate gandul să merg pe un deal situat la vreo 7-8 km distanță de casă, pentru a face fotografii la răsăritul soarelui. Vorba aceea: bun gând te-ai gânditu’. Numai că de ce să am eu răbdare până pe la 3-4 dimineață? Nu mai bine plec imediat după meci, la miezul nopții?

Mă pornesc așadar la drum. Trebuie să știți faptul că la poalele dealului pe care voiam să îl urc, deal numit Galata, se află un…cartier, rău famat. I se zice Dallas. Nu știu de ce. Acolo toată lumea face după cum îl taie capul. Problema e că dacă ești singur în locul acela, chiar dacă n-ai nimic de împărțit cu locuitorii zonei, te poți aștepta la belele mari. Așa cum urma să pățesc și eu.

Ajung la poalele dealului, pe o beznă cumplită. Încep a urca încetișor. La un moment dat însă, mă pierd. Plouase tare în ultima vreme, și, din acest motiv, vegetația se dezvoltase mult. Firul de iarbă îmi ajungea până la genunchi. Am vrut să mă întorc acasă. Însă cum am schimbat sensul de mers, nu știu cum am făcut și am alunecat pe spate. Am rămas înțepenit în noroi. În loc să încerc să mă ridic singur și să îmi continui drumul spre casă, m-a pus….să strig după ajutor. Nu mult a lipsit până să apară în fața mea doi băiețași înarmați cu bâte. Când i-am văzut, am rămas fără reacție. Nu puteam să fac nimic. Nici măcar să mă apăr. Așa că, atunci când m-au silit să scot tot din rucsacul foto și din buzunarele șortului, le-am dat ascultare. După ce că m-au amenințat, au chemat și Poliția. Tare, zic. M-au obligat să mă ridic, deși abia mă puteam mișca și m-au obligat să mă îndrept spre casa lor pentru a aștepta Poliția. Nu aceasta era problema mea cea mai mare. Ci faptul că în acel tărăboi telefonul îmi dispăruse. Să fiu mai precis, îmi fusese furat.

Din cauza stresului imens în care mă aflam din cauza telefonului, s-a întâmplat să am o criză epileptică și să ajung la Neurologie. Telefonul era deosebit de important oricum, dar în acele momente era crucial. Trebuia să aflu de la echipa X Factor data când voi pleca cu autocarul la București, așteptam și alte mesaje importante. Familia mea a aflat de mine în mai mult de 24 de ore. Nici nu vreau să știu ce a fost în sufletul lor.

Mi-a fost învățătură de minte această experiență. Acum când vreau sa plec undeva, indiferent de momentul din zi ales, mă asigur că sunt atât bine pregătit fizic, că sunt echipat corespunzător și că mă pot apăra în caz de necesitate.

Prietenii mei îmi spun că-s tare neastâmpărat și că uneori mai merit câte o nuielușă. Aș putea eu să nu le dau dreptate?:)) Fac ce fac și intru în bucluc. Partea bună e că învăț ceva din asta.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Oglinda sufletului meu

Despre ceea ce sunt, simt și trăiesc...

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

Hotels. Holiday

Best hotels and best price. Holiaday and trips

%d blogeri au apreciat asta: