Tulnicăritul în Țara Moților. Partea I


Geograful francez Robert Ficheux scria în 1929:”În năpraznica tabără întărită pe care o alcătuiește lumea carpatică la hotarele Europei Centrale, Munții Apuseni au rostul unui fort din cele mai bine organizate de natura însăși. Iată în sfârșit turnul central, mai înalt decât bastioanele din linia întâi și mai greu de străpuns, cu labirintul nesfârșit al văilor, ca o țesătură. Aici este ascunsă comoara, aici cei mai vechi, dar și cei mai viteji apărători își așteaptă netemători dușmanii; aici răsună în ceasurile critice ale asalturilor chemarea poruncitoare a tulnicelor, preum odinioară buccinatorii îndemnau legiunile romane la luptă. Aceasta este fortăreața Munților Apuseni.”

Țara Moților

Frumusețea extraordinară a peisajului, istoria zbuciumată a acestor locuri, firea dreaptă, mândră și puternică a locuitorilor ei, farmecul obiceiurilor, tradițiilor, portului și meșteșugurilor păstrate cu sfințenie până în ziua de astăzi, demonstrează atracția deosebită ce o prezintă Țara Moților, sălaș ce se întinde armonios la adăpostul Munților Apuseni.

Tulnicul este un instrument de suflat, lucrat în lemn de brad. Are tubul în lungime maximă de 3 metri, ușor conic. Se lucrează dintr-o singură bucată de brad, mai ales din vârfuri sau trunchiuri tinere, fără noduri, care se decojesc, se îndreaptă, apoi se crapă pe lungime în două bucăți care se scobesc în interior. După scobire, cele două bucăți se alipesc la locul lor și se leagă cu cercuri făcute din crengi subțiri din jneapăn, răchită sau brad. Este foarte importantă îmbinarea pentru a evita fisurile sau găurile, fapt ce ar duce la pierderea rezonanței.


Folosirea bradului și a ornamentelor cosmomorfe situează tulnicul într-un univers al perspectivei cosmice, care în gândirea țăranului român face ca realitatea să fie văzută în acord cu sufletul lui. Motivul ornamental predominant ce ocupă suprafața tulnicului este motivul solar într-o reprezentare circulară, rombică și cruciformă.

Principalul motiv pentru care s-a născut tulnicul a fost comunicarea. Cu acest instrument își semnalizau păstorii diferite mesaje prin care își plângeau necazurile sau își manifestau bucuria.

Astăzi, deși s-au pierdut multe dintre întrebuințările acestui instrument, el încă ocupă un loc adânc în sufletele locuitorilor din Țara Moților. Oamenii aceștia vorbesc cu drag despre tulnicărit oricui este interesat, lăsând viitoarelor generații o fascinantă comoară. Să ne bucurăm de ea și să o prețuim din toată inima!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Oglinda sufletului meu

Despre ceea ce sunt, simt și trăiesc...

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

Hotels. Holiday

Best hotels and best price. Holiaday and trips

%d blogeri au apreciat asta: