Pentru prima oară în acest an, pedalez. Anahera s-a bucurat enorm că am scos-o la aer și că după atâtea luni poate să își dezmorțească și ea roțile. Împreună ne simțim minunat de fiecare dată, timpul parcă dispare undeva departe, departe, în altă lume.
În timp ce pedalez, îmi pun această întrebare: poți să pictezi cu culorile vântului? Privesc la cerul infinit care se întinde deasupra mea precum un văl de mătase neprețuită. Nuanțe de albastru pur se împletesc cu nuanțe de galben, formând o imagine pe care n-ai cum s-o mai uiți vreodată. Este un moment binecuvântat, este clipa ta. Numai a ta.
Să pictezi cu culorile vântului înseamnă să îți golești mintea de întrebări și sufletul de așteptări. Să te uiți în jurul tău și să simți vibrația frumoasă și plăcută a primăverii. Să lași florile să-ți împletească mândră cunună, să o iei cu delicatețe apoi și să o așezi la inimă, așa încât sufletul să-ți înflorească zi de zi.
Să pictezi cu culorile vântului înseamnă să fii acolo unde vrei tu să fii. La izvorul de munte, ascultând poveștile codrilor bătrâni. Pe malul mării, simțind nisipul fin cum se scurge printre degete. La horă în satul natal, veselindu-te alături de prietenii tăi dragi.
Oriunde ai alege să fii, îti va fi bine, îți va fi blând, frumos și mângâietor.
Pedalez și nici nu știu ce reacție să am. Să râd, să plâng, să îmbrățișez copacii pe care îi întâlnesc, să mă rog și să îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce sunt. Nu știu. Tot ce știu este că acum, alături de prietena mea Anahera, trăiesc un moment ce n-aș vrea să se încheie niciodată.
Mulțumesc, Azi!
Leave a Reply