Ștergarul, o poezie pentru suflet

Zilele trecute o prietenă mi-a trimis această poezie însoțită de un gând ce mi-a bucurat sufletul. Am ascultat interpretarea poeziei și reacția mea la final a fost să îmi împreunez mâinile și să spun printre lacrimi “Doamne, iartă-mă”.

De fiecare dată când am avut nevoie de ajutor pentru că făceam o criză epileptică, un suflet bun a venit alături de mine și m-a mângâiat. Doamne, domni, fete și băieți, chiar și copii. Cuvântul lor blând și reacția lor fermă m-au ajutat să trec peste suferință. Însă au fost și situații în care am fost ignorat. Am fost făcut “bețiv”, “drogat” și mi s-au spus alte apelative pentru care nu am decât un gând: fie ca Domnul să le lumineze mintea și să le deschidă porțile ferecate ale inimii.

Ascultați această poezie până la capăt. Doamne ajută!