O, pădure tânără! Cât de dor mi-a fost de tine, de cuvântul tău cald și bun!
Mă aflu în pădurea în care mă ascundeam cândva de lume. Veneam aici, mângâiam fiecare copac, îl îmbrățișam și plângeam. Mă simțeam atât de singur, atât de trist! Nu puteam să înțeleg ce se întâmplă cu mine.
Anii au trecut, eu m-am maturizat și am învățat să mă iert, sa ridic privirea și să zâmbesc din nou. Pădurea aceasta mi-a devenit locul unde simt că sunt Acasă. Aici m-am rugat, aici am plâns, aici am renăscut.
Draga mea prietenă, astăzi te redescopăr. Primăvara te îmbracă în veșminte de nuntă iar eu sunt aici, alături de tine, așa cum și tu ai fost mereu alături de mine. Lasă-mă să te îmbrățișez! Lasă-mă să îți mângâi dragele flori ce înmuguresc atât de frumos!
E atât de bine aici! Păsările ciripesc, vântul adie blând, iar eu, eu simt că renasc. Simt că sufletul meu este înveșmântat în straie curate de frumos și iertare. Simt că mâinile mele ce cândvau tremurau devin astăzi puternice precum valurile mării. Ochii mei, cândva umeziți de lacrimile neputinței, privesc acum cu recunoștință către cerul albastru și profund. Sunt atât de fericit!
Bine ai venit, iubita mea primăvară!
Primavara totul renaste ,natura si sufletul omului imbraca haine noi si parca treci mai usor peste toate
LikeLike