Hamburg. Apus de soare


Este ceasul amurgului și vreau să fac o plimbare pe faleza portului. Briza mării, aerul sărat, oamenii, vapoarele, toate aceste elemente fac parte dintr-un tablou numit Iubire și Speranță, o imagine pe care îmi doresc să o port în sufletul meu pentru întreaga-mi viață. Cât ai clipi, ajung în Fishmarkt, o piață de pește ce are o tradiție de peste 300 de ani și încep să mă plimb pe malul mării. Privesc cu bucurie fascinantul spectacol ce se joacă înaintea mea: pescari ce își aruncă năvoadele în speranța că vor prinde peștele cel mare, fotografi înrăiți care nu vor să rateze prilejul de a surprinde momente unice, comercianți ce fac orice, doar de-or scăpa de marfa rămasă din zori, sau îndrăgostiți ce au ales marea să le fie martor al iubirii lor sincere.

Hamburg este al doilea mare port al Europei

La acest amestec de oameni de toate vârstele și de toate categoriile sociale contribuie și prezența vaselor ancorate în port, unul mai mare și mai frumos ca celălalt. Pentru câteva clipe, mi se pare că întregul tablou pe care îl am în fața ochilor pare desprins dintr-o zi obișnuită de târg din Marseille-lul de altădată, de la începutul anului 1815, oraș pe care Alexandre Dumas l-a folosit pentru a-și scrie una dintre capodoperele sale, Contele de Monte Cristo.

Doamne cochete, îmbrăcate în rochii cu malankof se plimbă alături de iubiții lor costumați în redingotă și perucă argintie. Negustorii nu știu ce să mai facă pentru a-și vinde mărfurile. La scurte intervale de timp, diligențe trase de cai superbi tulbură liniștea acestui lăcaș, dar Doamne, ce splendoare! Din ele coboară doamne costumate atât de elegant în dantele pretențioase, încât preț de câteva secunde îi determină pe bărbații aflați în preajmă să cadă în genunchi în fața lor și să își imagineze că le vor cere în căsătorie la apus de soare. Dar doamnele nu se lasă cucerite atât de ușor. Vor urma zile, vor urma ani de căutări, de aventuri, poate și de dueluri. Corăbii maiestuoase se leagănă ancorate în port, așteptând ca vrednicii marinari să se urce în ele și să înfrunte mările și oceanele, aducând faimă Franței lui Napoleon Bonaparte.

Ziua mea se încheie visând cu ochii deschiși la această lume de altădată. Ea piere odată ce soarele dispare printre nori, dar cu siguranță în sufletele celor care iubesc, această lume va rămâne nemuritoare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Stele în palmă

Stelele pe cer clipesc, iar în palmă șoptesc

Gorun

Deschis Non Stop

Viata ca o pagina dintr-o carte

Bucurate de viata asa cum este

Cafea cu styl

Din inimă pentru tine

Cuhnia casei

Rețete și obiceiuri de la țară

The Godly Chic Diaries

BY GRACE THROUGH FAITH

%d bloggers like this: