Cocoșul. Tradiții și superstiții

„Pe cucoș îl purta în toate părțile după dânsul, cu salbă de aur la gât și încălțat cu cioboțele galbene și cu pinteni la călcâie, de ți se părea că-i un irod de cei frumoși, iar nu un cucoș de făcut cu borș”Punguța cu doi bani, de Ionel Creangă

Cine a copilărit la țară știe ce înseamnă să fii trezit în fiecare zi de această pasăre. Mai știe de asemenea că întâlnirile cu „pintenatu” adeseori reprezintă o aventură și că de cele mai multe ori după first dating, nu prea se lasă cu dragoste la prima vedere. Tăierea gâtului și oala cu borș il așteaptă pe cocoș.

Eu nu am copilărit la țară, deși cu siguranță cred că ar fi fost foarte frumos. De fiecare dată când mergeam la sora bunicii mele care locuia într-un sat din județul Galați, aveam astfel de „aventuri”. Eu le ziceam întâlniri de gradul trei. Nu aveam curaj să merg aproape niciunde prin curte, fără să apelez la ajutorul cuiva. De câteva ori,”mister coco” mi-a cam ciugulit genunchii și nu m-am simțit prea bine. Dar nici lui nu i-a fost bine.

Pentru toată lumea, cocoșul este o pasăre absolut normală, un fel de ceas deşteptător rural, însă pentru bunicii noştri era și este o vietate cu totul specială: o venerau și se temeau de ea. Cocoșul apare într-o sumedenie de superstiţii româneşti, iar ipostazele în care este zugrăvit „stăpânul ogrăzii” sunt în mod covârşitor pozitive. Există însă şi aspecte ciudate.

 Sângele de cocoș, leac folosit de strămoșii noștri

Surse etnografice indică faptul că în urmă cu câteva decenii în România încă mai exista obiceiul ca ţăranii să bea sânge de cocoş, despre care se credea că alungă strigoii sau vindecă anumite boli.

În Muntenia şi Oltenia se credea, acum un secol, că niciun bărbat nu trebuie să mănânce capul cocoşului (evident, gătit) pentru că ar fi o mare nelegiuire ca un voinic să mănânce capul altui voinic.

Etnograful Gh.F.Ciauşanu, în lucrarea „Superstiţiile poporului român” (Editura Saeculum, Bucureşti – 2014), menţionează că în satele olteneşti „sângele din creasta cocoşului se dă de băut copiilor care răsar în somn”, pentru ca aceştia să se vindece.

Leacuri din cocoș

Potrivit lui Gh.F.Ciauşanu, fuduliile cocoşului sunt leac contra sterilităţii la bărbaţi, în vreme ce „limba cocoşului trebuie să o mănânce cei cărora le este frică să rămână singuri pe întuneric”.

Penele au un rol în credinţele străvechi. „Penele de cocoş se pun în scalda copilului – mai cu seamă după botez – pentru ca să fie ferit de duhuri de rele şi de bântuielile lor, în toată viaţa lui”, se menţionează în lucrarea „Superstiţiile poporului român”.

Alte credințe populare despre cocoș

Fetele care aud cântatul cocoşului când se gândesc la iubit vor avea noroc să se mărite. Dar, dacă cântă cocoşul în ziua nunţii, căsătoria va fi una plină de certuri şi nefericiri.

Dacă-ţi cântă cocoşul în prag, e semn sigur că or să-ţi sosească musafiri.

De asemenea, ne spune Otilia Vicol, ghid turistic național, cocoșul este și un simbol creștin vechi precum peștele. Pictarea lui pe ouă sau pe ceramică deseori este interpretată ca un simbol al reînvierii. Cântatul cocoșului dimineața anunță sfârșitul nopții, a întunericului și apariția primelor raze de soare. Cocoșul devine astfel simbolul unui nou început, puterea de a învinge întunericul și bucuria luminii. 

Cocoșul, un simbol internațional

Dincolo de toate, însă, cocoşul este considerat, în tot spaţiul românesc (ba chiar şi în cel european) o pasăre sacră, aducătoare de noroc. Are chiar şi o zi a lui, care se serbează în prima duminică de după Paşte în satele de la malul Dunării, iar obiceiul este întâlnit şi la bulgari şi la sârbi. 

De asemenea, fudula orătanie este simbol naţional în Franţa, iar în tot teritoriul românesc este aşezată pe crestele acoperişurilor, sub formă de ornament din tablă sau din ceramică, ca protector al gospodăriei.

Mai mult decât atât, cocoşul a intrat şi în arta românească, prin faimoasa reprezentare de pe ceramica de Horezu (devenită marcă de renume mondial), dar şi prin sculptura omonimă a marelui Brâncuşi.

Cu bune si cu rele, iubit în special de copii, cocoșul face parte din peisajul satului românesc, dându-i autenticitate și frumusețe.

Reclame

Un comentariu la “Cocoșul. Tradiții și superstiții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

Hotels. Holiday

Best hotels and best price. Holiaday and trips

Kara Duenas

Where I document my adventures in travel, style, and food

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Un inger visator92

despre mine si ceea ce ne înconjoară

%d blogeri au apreciat asta: