Povestea mărțișorului


Legenda spune că, pe vremea când în munții noștri ar fi trăit uriași, o femeie tare bătrână, pe numele ei Dochia, avea o fiică vitregă. Într-o iarnă cumplită, Dochia i-a dat fetei sale, pe care nu o avea deloc la inimă, o haină foarte murdară și i-a poruncit să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Cu cât fata se chinuia să spele haina mai bine, cu atât aceasta devenea mai neagră.

Atunci a apărut un tânăr ficior și a întrebat-o ce face. Ea i-a povestit ce i se întâmplă. Tânărul avea o putere magică și i-a oferit fetei o floare roșie și albă, după care a îndemnat-o să mai spele încă o dată veșmântul și apoi să se întoarcă acasă. Pânza a devenit albă ca neaua. Bâtranei Dochia nu i-a venit să își creadă ochilor. Când a văzut floarea din părul fetei, a întrebat-o cu asprime: de unde o ai, mă? este încă iarnă! Fata si-a plecat capul in pamant si nu i-a dat nici un raspuns.

Văzând că nu o poate scoate la capăt cu fiica ei vitregă, bătrâna, crezând că iarna a revenit, plecă cu turma de oi pe munte.
Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele douăsprezece cojoace pe care le purta, până când nu a mai rămas cu nici unul. Dar vremea s a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să inghețe în jurul ei. Când a ajuns în vârful muntelui, de-ndată i s-a arătat tânărul, al cărui nume era Mărtișor. Acesta i-a glăsuit: vezi cât de rău este să stai în frig și în umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele iarna haine la râu? Apoi a dispărut.

Fără alte veșminte cu care să se încălzească, baba Dochia s-a transformat pe loc în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe Muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

Stânca Dochiei. Muntele Ceahlău

Obiceiul mărtișorului reprezintă o etapă dintr-un ritual de înnoire a timpului și a anului. După unele tradiții, firul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieții copiilor la naștere, Dochia toarce firul anului. De la români și aromâni, obiceiul mărtișorului a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud-estul Europei. Acest simbol al primăverii și al revenirii la viață este purtat la vedere o săptămână sau două. El ne aduce optimism și credință în bunul Dumnezeu.

Dragii mei cititori de pretutindeni, vă doresc din inimă să aveți o primăvară frumoasă, plină de iubire, de culoare, pace și armonie în suflet!

Advertisements

One Comment on “Povestea mărțișorului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

OrdinaryBlog

Smile! Why? Because you can!

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

vara din ziua de ieri

visez fluturi, sau un oraș în care am fost cândva, dar, cel mai mult, te visez pe tine

ArtSuflet

Sufletul este precum o carte ce așteaptă să fie citită.

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

%d bloggers like this: