Povestea mărțișorului

Legenda spune că, pe vremea când în munții noștri ar fi trăit uriași, o femeie tare bătrână, pe numele ei Dochia, avea o fiică vitregă. Într-o iarnă cumplită, Dochia i-a dat fetei sale, pe care nu o avea deloc la inimă, o haină foarte murdară și i-a poruncit să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Cu cât fata se chinuia să spele haina mai bine, cu atât aceasta devenea mai neagră.

Atunci a apărut un tânăr ficior și a întrebat-o ce face. Ea i-a povestit ce i se întâmplă. Tânărul avea o putere magică și i-a oferit fetei o floare roșie și albă, după care a îndemnat-o să mai spele încă o dată veșmântul și apoi să se întoarcă acasă. Pânza a devenit albă ca neaua. Bâtranei Dochia nu i-a venit să își creadă ochilor. Când a văzut floarea din părul fetei, a întrebat-o cu asprime: de unde o ai, mă? este încă iarnă! Fata si-a plecat capul in pamant si nu i-a dat nici un raspuns.

Văzând că nu o poate scoate la capăt cu fiica ei vitregă, bătrâna, crezând că iarna a revenit, plecă cu turma de oi pe munte.
Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele douăsprezece cojoace pe care le purta, până când nu a mai rămas cu nici unul. Dar vremea s a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să inghețe în jurul ei. Când a ajuns în vârful muntelui, de-ndată i s-a arătat tânărul, al cărui nume era Mărtișor. Acesta i-a glăsuit: vezi cât de rău este să stai în frig și în umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele iarna haine la râu? Apoi a dispărut.

Fără alte veșminte cu care să se încălzească, baba Dochia s-a transformat pe loc în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe Muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

Stânca Dochiei. Muntele Ceahlău

Obiceiul mărtișorului reprezintă o etapă dintr-un ritual de înnoire a timpului și a anului. După unele tradiții, firul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieții copiilor la naștere, Dochia toarce firul anului. De la români și aromâni, obiceiul mărtișorului a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud-estul Europei. Acest simbol al primăverii și al revenirii la viață este purtat la vedere o săptămână sau două. El ne aduce optimism și credință în bunul Dumnezeu.

Dragii mei cititori de pretutindeni, vă doresc din inimă să aveți o primăvară frumoasă, plină de iubire, de culoare, pace și armonie în suflet!

Reclame

Un comentariu la “Povestea mărțișorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

Hotels. Holiday

Best hotels and best price. Holiaday and trips

Kara Duenas

Where I document my adventures in travel, style, and food

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Un inger visator92

despre mine si ceea ce ne înconjoară

%d blogeri au apreciat asta: