De multe ori m-am întrebat dacă există vreun drum al Bucuriei în lumea aceasta. L-am căutat peste tot, dar nu l-am găsit. De fiecare dată a existat ceva care să mă facă să am îndoieli sau să nu mă simt atât de confortabil pe cât mi-aș fi dorit.
Până când a venit o zi în care mi-am permis să îmi ascult glasul inimii și să mă las călăuzit de razele de soare și vânt.
A fost atât de frumos! Culori pe care nu le mai văzusem niciodată s-au ivit din pădurea fermecată și mi-au sădit în suflet sentimentul de fericire absolută. Aici sunt Acasă. Foșnetul frunzelor, razele de soare care se strecoară printre copaci, liniștea binecuvântată a dimineții, toate aceste lucruri mă îmbrățișează și devin una cu mine. Este atât de bine! Mă simt eliberat de toate întrebările ce m-au ținut pe loc atâta timp.
Acum, cu capul sus, mai motivat ca niciodată și înzestrat cu o energie debordantă, sunt gata să merg mai departe. Drumul meu pe muntele numit Viață continuă. Cu noi ținuturi, cu noi peisaje de basm, cu noi provocări și cu atâtea motive de a fi fericit. Astăzi, aici, acum, mă simt extraordinar, mă simt fericit, iar fericirea mea este cea mai prețioasă forma de recunoștință față de gândurile dragi ale tuturor prietenilor mei.
Leave a Reply